Am fost visătorul ce și-a irosit visul, Azi, îmbrăcat în strai de sărbătoare, Iacătă-mă ajuns cumva în paradisul Ultimei parade, cea plină de sudoare. oOo Am vrut sa fac și iadul să zâmbească, Mușcând cu sârg din tot ce e grotesc, Să fac mulțimea să se răzgândească, Să dau prilej de cuget la ce e … Continuă să citești Ultima paradă

Când privesc spre cerul senin de vară  îmi dau seama că nu aș fi putut fi mai mult, Am fost un spaceman rătăcit pe o planetă a cărei cea mai bună parte, ai fost tu ; Aș fi putut cândva, poate, să ating glorios infinitul, după o eternitate de tumult, Dar nu aș fi cunoscut iubirea imposibilă pe care ai pictat-o ca pe un univers tabu. oOo Nu aș fi crezut  că în mica dimensiune quantică doar dragostea mai luminează, Că minusul subatomic poate întâlni plusul macrocosmic într-o perfectă ecuație, Că poți fi fericit într-o gogoașă țesută cu fir de borangic, din care pacea radiază, Și te poți simți peren, egal cu titanii ce au căzut de pe Olimp în propria emulație. oOo În lanțul trofic al existenței septentrionale tu ai fost, ești și vei fii mult mai mult, Eu am rămas să plutesc în neant ca o comandă nerostită, scufundată de Titanic, Tu ai fost a patra dimensiune fundamentală numită dragoste, pe care  … Continuă să citești Tu ești mult mai mult

  Văile și munții s-au aplatizat la nivelul zării, Iar anotimpurile și-au epuizat de mult lumina, Am ajuns la indicatorul cu semnul exclamării, Deci te întreb, de aici încotro o vom mai apuca?   oOo   De câte ori am simțit că mă înec sub povară, Mi-ai oferit umărul tău, de care să mă agăț , Și cuprins de speranță, să plâng până afară, Iar acum, la amurg, îmi e greu să mă dezvăț.   oOo   Am naufragiat pierduți pe pluta unui vis, Am râs și în soare și pe lună plină iubito, Am fost gata să plonjez cu tine și în abis, Dar când amândoi am albit, de aici, încotro? Damblarin