IȚIC ȘTRUL CLARVĂZĂTOR

La înmormântarea lui Bulă, singurul prieten care s-a prezentat la groapă a fost Ițic, cu nume de cod Ștrul. Nici măcar Păcală nu a venit.

I-a retezat-o popa din start lui Ițic:

— Fără bancuri cu Bulă pe buza gropii!

— Păi cum vine asta, părinte? Dai cu adidasul în Sfânta Tradiție? Păi așa am supraviețuit de secole: făcând glume pe marginea gropii. Asta a fost supapa noastră de refulare în fața vitregiilor istoriei… Întreabă-l și pe Păcală, unde e? N-a venit nici el? Las’, că după ce o să-l îngropăm, toți o să înceapă să-l laude pe Bulă. Cât de mare român a fost. Ce impact cultural imens a avut asupra spiritualității românești. Că fără el ne-am fi pierdut și limba, și traiul, și portul…

La finalul slujbei Prohodului, popa și-a făcut cruce cu candela fumegândă și a mai tras o dușcă de țuică din ploscuța cu mir pe care o ținea sub sutană, la jartieră. Și-a dres glasul ars de alcool și a grăit, clătinându-se mlădios ca o nuia de alun cu cărășelul de o palmă prins în ac:

— După șapte ani, când o să-l dezgropăm pe Bulă, ca să mai luăm o dată bani de la familie, o să vă trag o slujbă de pomenire și mai a dracului ca asta! Amin!

Trebuia înțeles. Fiindcă era el preot ortodox, dar, mai presus de orice, era oltean detașat disciplinar undeva prin Moldova.

Ițic a scuipat de trei ori, a băgat mâna în buzunarul de la parpalac și a aruncat peste sicriu o monedă de 50 de bani și un pachet de țigări Kent light – ultimul omagiu adus unui neam care a râs ca să nu plângă. Apoi s-a întors către groapă, a privit adânc în pământul cleios și a început să profețească cu venin gros, ca uleiul ars:

— Văd viitorul, fraților! Anii 2026-2028 or să fie ca un balamuc la nuntă cu mort. Ca un circ ambulant cu cortul spart. Pute a colivă și a combinație PSD – AUR.

Bulă, frate, te-ngropăm azi, dar viitorul neamului tău e jalnic. Văd anii care vin ca pe un ecran spart. Suveraniștii urcă în sondaje, da, urcă ca râia pe câinele flămând. Simion cu barba-n vânt, urlând ‘România a românilor!’ iar poporul aplaudă ca la meciul cu Ungaria. ‘Jos Bruxelles-ul!’, strigă ei. ‘Ieșim din jugul european!’ Și ce-or să facă după aia, mă? Or să construiască autostrăzi cu hârlețul? Or să tipărească lei românești cu chipul lui Ștefan cel Mare și or să plătească pensiile cu ei? Poporul o să bată din palme, beat de iluzie ieftină, crezând că o să mănânce demnitate cu mămăligă.

— Profeție clară și acră: o să vedem haos de operetă. Guverne de coaliție PSD-AUR, unde Grindeanu și Simion or să se certe pe banii de la buget ca doi țigani pe un cal mort. Companiile de stat or să fie ‘recuperate pentru neam’ – adică date pe nimic la cumetrii cu steag tricolor. Fondurile europene or să se oprească brusc, că ‘nu ne mai plecăm capul’. Și-atunci o să vină factura: inflație ca la ’93, euro la 10 lei, benzină la 15, facturi la curent cât o pensie. Țăranul care a votat suveranist o să-și vadă porumbul putrezind la poartă pentru că n-are unde să-l vândă. Rafturi goale și pensii plătite în promisiuni patriotice. Muncitorul din fabrică o să-și vadă ordinul de șomaj semnat ‘pentru suveranitate’. Iar țăranul, muncitorul, pensionarul – ăia or să plătească nota de plată.

Scandalurile de-acum or să pară joacă de copii. O să vină dosare noi, înregistrări cu miniștri suveraniști cerând șpagă ‘pentru neam’. O să fie scandaluri mai mari ca acum. Dosare, înregistrări, ‘trădători euroatlantici’ vânați pe stradă. Televiziunile suveraniste or să urle zi și noapte despre ‘marele complot de la Bruxelles’, iar în timp ce ele urlă, copiii lor or să fugă tot în Vest, că aici n-o să mai fie salarii. Suveranismul ăsta de operă manelistă n-o să aducă demnitate, o să aducă sărăcie cu ciorapi de lână și steag mare în balcon. Exact ca Venezuela cu socialism, numai că noi o facem cu specific național: cu sarmale și cu ‘hai să ne luăm micii înapoi’. Cu umor negru și cu ‘mă-ta pe Bruxelles’.

O să vină scandaluri cu dosare resuscitate, companii de stat vândute la preț de salam de soia. Televiziunile de casă or să urle ‘pericol fascist!’, exact când suveraniștii or să ceară referendum: ‘Vrem să ne decidem singuri câtă balegă să ardem și cât porumb de popcorn să cultivăm’.

Iar Europa? Europa aia pe care o înjură ei e o curvă bătrână, da, dar una care plătește. Fără ea suntem ca Bulă fără public: murim de foame râzând. Or să ne lase izolați, cu datoriile, cu infrastructura de mămăligă și cu demagogii la putere care or să fure și-or să zică ‘asta e pentru popor’. Fără ea rămânem goi, flămânzi și mândri de asta.

Bulă al meu, bine că ai murit. Nu apuci să vezi cum neamul tău, după atâta istorie de supraviețuire, o să se sinucidă vesel, cu steag în mână și cu ‘suveranitate’ în gură, crezând că o să mănânce demnitate la cină.

Așa zice Ițic Ștrul, Clarvăzătorul: La români, doar profețiile amare se împlinesc.

Amin, fraților. Și plătiți popa, că altfel nu-l dezgroapă pe Bulă nici peste șapte ani.