Dacă viața, în condițiile actuale, s-ar prelungi prea mult, eu sunt de părere că s-ar comite un abuz. Un fel de glumă proastă care s-a lungit inutil, ca un film românesc de trei ore cu final previzibil: toți mor, dar nimeni nu scapă.
Vă închipuiți ce ar însemna să votezi aceiași corupți câțiva ani în plus? Imaginați-vă oroarea. Ai vota aceiași corupți nu două mandate, ci patru-șase. Ai vedea aceleași mutre unsuroase la televizor până ai face strabism la orbitele oculare. Ai aplauda aceleași minciuni, ai înghiți aceleași promisiuni goale, iar la final ai muri cu buletinul de vot în mână, ca un prost care încă nu s-a prins de schemă.
Să trebuiască să muncești mai mulți ani pentru aceeași pensie mizeră, care scade pe măsură ce timpul trece?… Ai trudi încă douăzeci–douăzeci și cinci de ani pentru o pensie care oricum n-ar ajunge nici de medicamente, nici de pâine. Ai privi cum inflația îți mănâncă economiile ca viermele de mătase frunza de dud, în timp ce-ți scârțâie durerea de spate, te lasă balamalele și mațul gros. Ai ajunge o icoană de bătrânel decorativ, bun doar să umple, din obișnuință, statisticile de mortalitate.
Să suferi de boli pe care nu le poți vindeca, pentru că nu îți ajunge pensia pentru medicamente? Sănătatea? Un dezastru cu încetinitorul. Cancer, diabet, tensiune, Alzheimer – toate cadourile generoase ale unei vieți prelungite. Ai zace în pat, cu venele pline de medicamente scumpe pe care nu ți le poți permite, privind tavanul crăpat al unui sistem sanitar care s-a prăbușit demult. Ai număra nopțile de insomnie și ai calcula cât costă să mori decent. Întrebându-te dacă să-ți tai venele sau să ți le lași lungi…
Să vezi cum, în timpul vieții tale prelungite, pământul se îmbolnăvește până la desfigurare din cauza poluării, tot mai mult pe zi ce trece? Păduri arse, râuri otrăvite, aer care miroase a eșapament. Ai asista la ultimul act al unui spectacol de sinucidere colectivă, aplaudat de experți care-ți explică la știri că „e normal, e progres”.
Iar hrana?… Dacă ai trăi 120 de ani, ai deveni un burduf ambulant de chimicale. Atât de plin de conservanți, E-uri și microplastic, încât nici viermii nu s-ar mai încumeta să te devoreze cu prezența. Ai putrezi cu întârziere, falimentând cimitirele. Vei sta în sicriu proaspăt ca un cârnat în vitrina frigorifică. Administratorii ar scoate morții afară pentru „neplata chiriei”, ca pe niște chiriași recalcitranți.
Viața nu e impermeabilă. De la prea multe lacrimi, intră la apă. Și apoi ne trezim că ne-a rămas scurtă. O tai cu țigara de dimineață, o tai seara cu alcool ieftin, o tai cu ratele la casă și creditul la mașină, o tai cu știrile de la ora 5, o tai cu stresul de a plăti facturile… La final o măsori cu centimetrul: tot scurtă a rămas.
Totuși, știți de ce e viața așa de scurtă? Pentru că „Ce e prea mult nu e sănătos!” Sau, cum se mai spune, „Ce e prea mult strică!”
Iar noi am înțeles instinctiv, încă de la naștere, că supraviețuirea pe termen lung este un act de curaj. Inutil.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 