PANDELE, TE ȚUCĂ MAMA!

Nu că aș vrea să fiu spurcat la gură (deși reușesc asta și fără să vreau), dar mama întotdeauna are dreptate. Adică ne-am obișnuit ca numai generațiile tinere să emigreze în căutare de colaci în cozile câinilor din Occident, iar părinții să rămână, prin definiție, în bătătură. Eventual să întrețină casa bătrânească pentru progeniturile plecate. Știi cum zic?

Ei, nu, că asta-i chiar culmea! Mai ales dacă mama-i… muiere, nu doar mamă. Dacă mai are și un pic de vino-ncoa’ în colțul ochilor, în loc de riduri „talpa-gâștii”, Vestul are atât de multe de oferit. De ce să nu realizeze, în câțiva anișori, cât nu a reușit într-o viață întreagă de relație toxică și hora-n bătătură, cu chiuituri? Ca să-și asigure și ea bătrânețile, că nu-i dă nimeni o pensie specială fiindcă a muncit pământul degeaba.

De muncă nu se teme, că toată viața numai asta a făcut și tot nu s-a ales cu nimic. Dacă ar prinde și ea un bătrân italian cu situație, care ar vrea să i se schimbe scutecele de către o duduie aflată încă în deplinătatea formelor, cu șolduri și picioare de patinatoare de viteză și cu două inimi doldora de tandrețe și nevoi financiare nesatisfăcute, s-ar scoate.

Uite așa ar strânge și ea 35.000 de euro, cu cât a promis George Simion că va vinde casele, dacă vine AUR la putere. Și va veni. Clar. Da’, până atunci, numai bine că face și ea un pic de cașcaval, ca să aibă cu ce să se întoarcă într-o Românie în care românii nu o vor mai duce prost…

Pandele, robul lui Dumnezeu, cară moloz cu roaba în Băicoi, votează AUR pe Facebook și visează la marea revenire triumfală a României. Dar roaba Domnului, Ioana (Giovana în italiană), nu mai vrea să stea în bătătură și să facă dulceață de pătlăgele, cu care să plătească facturile. S-a prins și ea: Vestul nu e doar pentru tineri. Vestul e plin de bătrâni uscați, cu pensii grase și nevoie acută de „îngrijire la domiciliu”. Iar Giovana, la cele 52 de primăveri ale ei, cu ‘fesieri’ de export (cică de la urcatul dealurilor cu sacul de porumb), cu ochi în care încă licărește pasiunea pentru viață, și-a făcut calculul: mai bine schimbă scutece la un nonno italian decât să putrezească în sat.

Că de muncă nu se teme, Doamne ferește. Toată viața a muncit pământul, a crescut porci, a spălat rufe cu mâna și a suportat un bărbat care bea de stingea și înjura de toți sfinții, Pandele. Acum, la pensie specială zero, și-a dat seama că poate vinde și ea un pic de „tandrețe românească”. Un bătrânel din Calabria, cu vilă și artrită, care plătește 1500 de euro pe lună pentru „asistentă personală” cu forme pline și suflet darnic. Giovana nu e curvă, Doamne ferește! E doar antreprenoarea propriei bătrâneți. Strânge euro, trimite acasă „că nu uită de rădăcini” și visează și ea la ziua când AUR o să vândă casele alea „nemțești” și o să facă România mare.

Case cu 35.000 de euro promite George Simion că va oferi? Giovana râde cu gura până la urechi. Ea strânge fix atâta în doi ani de „cașcaval” occidental, fără să promită revoluție națională. Și, când se întoarce, o să aibă cu ce să-și cumpere o casă, în „România suverană” promisă de AUR, unde prețurile la pâine o să scadă magic, iar nivelul de trai o să crească de patru ori peste noapte. Până atunci, nonno italianul o mângâie pe bucile-i greu încercate și-i zice „bella rumena”. Iar ea îi schimbă pampersul și-i cântă „Deșteaptă-te, române!”. În gând.

E culmea ironiei acidulate: generația care a rămas „în țară să țină casa” s-a săturat și ea de hora cu chiuituri. Pleacă mamele, pleacă bunicile, pleacă tot neamul după colacii Occidentului. Pleacă nu pentru că urăsc România, ci pentru că România i-a învățat prea bine că aici nu se poate. Iar, când votează AUR de pe canapeaua din Occident, o fac cu aceeași naivitate sfântă ca Pandele: „Lasă, că vine AUR și rezolvă tot. Până atunci, fac și eu un pic de bine pentru bătrânețe.”

Doar că promisiunile extremiștilor sunt ca sexul la 70 de ani – promițătoare, dar nesustenabile pe termen lung.

Ea strânge euro cash, Pandele like-uri patriotice. Ea schimbă scutece pentru pensie reală, el așteaptă pensie specială de la statul suveran, care abia își va plăti datoriile.

Și, totuși, asta e familia tradițională de alegători AUR: el cu roaba pe schele, ea la curul bătrânului italian, amândoi convinși că „globaliștii” sunt de vină, nu propria alegere de a fugi de realitate. Când beșica de porc o să plesnească, o să fie balamuc pe uliță.

Până atunci, însă:

– Pandele, te țucă mama! Cu drag, Calabria.