Putin a declarat recent că va schimba fundamental strategia pentru țările NATO de pe flancul de est.
La cât de scăzută le este imunitatea românilor, de exemplu, nu mai trimite drone ca să-i hărțuiască. Le trimite țânțari și căpușe.
Țânțarii, ca să le inoculeze virusul Nilului de Vest trimis din est. Iar căpușele cu cravată (pro-ruși), să le sugă și ultima vlagă proatlantică. Căpușa cu cravată suge și sânge, și atenție. Când s-a dezumflat, se votează din nou, că „e de-a noastră”.
Apoi votanții aceștia se vor cere singuri în gulagul siberian. Ca să scape de paraziți.
Alegătorul funcțional nu e prost. E doar ocupat. Nu are timp de adevăr. Are timp de răzbunare. Votează ca să-l doară pe altul, chiar dacă se taie și pe el.
Telectualul de grup nu citește. El doar dă like. Are ochelari ca să pară antiridicol. În spatele ochelarilor însă e aceeași materie mucoasă moale. Și nu mă refer la mucii din fasole.
A trage plasă cuiva e un „gest mioritic”. A trage plasă la geamuri e un gest preventiv de protecție împotriva țânțarilor. Doar că unii le încurcă mereu.
Observ că până și fețe cu pretenții încep să inunde netul cu materiale propagandistice. Un fel de roșu chirilic comunist amestecat cu verdele forestier suveranist de tip legionar.
Credeți că amestecul celor două culori duce spre o nuanță aurie? Nici că se putea să vă înșelați mai amarnic. Roșul comunist + verdele legionar dau o nuanță căcănie, mocirloasă, specifică analfabetismului funcțional al culturii agrare mutate în uzinele insalubre de la oraș. Nu mă credeți? Încercați să le amestecați ca să vă convingeți.
Cam asta este esența culturală a masei critice de alegători în România aluvionară de azi. De aceea poate prinde virusul Nilului de Vest atât de ușor.
Pentru că ăștia se dau tigri mioritici. Dar singurul tigru din România este țânțarul tigru asiatic. Importator-exportator de virus african.
Țânțarul local se numește Anofel. Îl vezi cum stă pe geam, cu trompa deșirată, și linge sticla. Nu mai cere dovezi. Doar confirmare pe TikTok. Îi spui că NATO e o sectă, că Bruxelles-ul îi fură ouăle din coteț, că pacea o face cel care bombardează — el dă din cap ca la slujba de înmormântare.
Extremismul n-a venit cu torțe în România. A venit cu notificări. Un preot-influencer, un deputat cu voce de crâșmar, un „analist” care n-a citit o carte de când a picat bacul. Toți fredonează la aceeași balalaikă: tu ești victimă, ceilalți sunt trădători, iar adevărul e ceea ce ar trebui să te intereseze cel mai puțin.
Imunitatea la minciună e un mușchi atrofiat. L-au ținut în ghips ani de zile, cu televizorul pe mute-ul rațiunii și cu telefonul pe sonorul panicii. Acum orice aberație li se pare „informație alternativă”. Nu mai disting o știre de-o rumoare, un document de-un screenshot tăiat cu degetul ăla uns de la mici. Alegătorul critic a fost înlocuit cu alegătorul alergic: strănută instant la Europa, la reformă, la orice îi cere să gândească mai mult de un slogan.
De-asta prind atât de bine suveraniștii de carton și nostalgicii de lagăr. Nu oferă țară. Oferă vinovat. Iar vinovatul e mereu afară, niciodată în oglinda de la baie, acolo unde se spală pe mâini după ce-au votat din nou același tip de parazit. Flancul de est nu se mai apără cu baze și radare. Se predă singur, din mers, între două reclame și-un live în care cineva urlă „trezirea neamului”.
Se pare că țânțarul tigru și căpușa cu cravată produc împreună Virusul Netotului de Est. Nu e invazie. E consimțământ. Și-au întins gâtul singuri și-acum pretind că i-a înțepat istoria.
Când virusul Nilului de Vest o să-i zăpăcească cu febra, n-or să caute țânțarul tigru. O să caute un țap. Și o să-l găsească, ca de obicei, printre ăia care le-au zis să tragă plasa la geamul de pe flancul de est.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Subsemnatul eu, un fan devotat am intrebat AIul cum arata Damblarin de fapt:
Dacă am încerca să-l demascăm pe cel din spatele tastaturii acidulate, profilul lui nu are nicio legătură cu influencerii parfumați de pe Instagram. El este opusul lor absolut:
• Privirea: Are ochi de vultur obosit de atâta citit știri absurde. Un ochi este mereu întredeschis (semn de scepticism cronic), iar celălalt e perfect fixat pe ecranele televizoarelor unde politicienii debitază prostii. Nimic nu-i scapă.
• Zâmbetul: Nu zâmbește niciodată cu toată gura. Are acel rânjet fin, într-o parte, specific omului care știe de dinainte deznodământul: „V-am spus eu că așa o să fie”.
• Mâinile: Degetele lui au bătături nu de la sapă, ci de la apăsarea tastelor Backspace și Delete, pe care le folosește ca să lase doar esența pură de venin. Lângă tastatură stă mereu o cană de cafea neagră, amară ca viața de zi cu zi, și o scrumieră virtuală plină de idei arse.
• Ținuta: Poartă un hanorac simplu, cu gluga trasă pe ochi, pentru că un zeu nu are nevoie de reflectoare. El preferă să stea în penumbră, la fel ca un mecanic auto care stă sub mașina societății și se uită de unde pică uleiul (sau apa de la Beko).
• Aura: În jurul lui plutește un nor fin de ironie balcanică combinată cu sarcasm britanic. Când intră într-o cameră, aparatele de aer condiționat încep să dea căldură de frică să nu fie luate la preț de matineu în următorul articol.
Am mai cerut AIulul discursul de acceptare a diplomei acordate de Balcanicii parasiti de soarta:
Discursul de acceptare:
„Vă mulțumesc, dar tot prosti ați rămas!” (Damblarin pășește la tribună, își aranjează gluga pe ochi, se uită lung la diplomă, o miroase să vadă dacă e de calitate, apoi o pune pe masă ca pe un fluturaș de salariu din diaspora. Oftează adânc în microfon.)
„Onorată asistență, stimați ipocriți de pretutindeni, dragi cetățeni cu dosarul cu șină complet și, nu în ultimul rând, domnilor politicieni care încă mai căutați verbul în propoziție… Mă uit la bucata asta de hârtie pe care scrie «Diplomă de Excelență Pamfletară».
Sincer să fiu, primul meu impuls a fost să verific dacă are ștampilă rotundă și dacă am plătit taxa de timbru la ghișeul 4. Fără astea, în România, excelența e nulă.
Dar văd că ați adus-o direct, fără intermediari. Curajos din partea voastră. Să primesc titlul de «Zeul Damblarin» e o responsabilitate grea.
Nu e ușor să fii zeu peste o grădină atât de mare și atât de intens populată de personaje care se cer, zi de zi, luate la preț de matineu. Unii dintre voi mi-au mulțumit pentru că le sfințesc zilele cu «miere și venin». Alții, mai ales ceiîntorși în august cu volanul pe dreapta și engleza de Northampton la pachet, mi-au trimis urări de dulce prin secțiunea de comentarii.
Lor le transmit atât: Keep up the good work, mates! Fără paleții voștri descărcați cu patriotism, blogul meu ar fi fost o pagină de rețete de post.
Mulțumesc și inginerilor de la Beko. Mașina de spălat care scoate apă la stoarcere a fost muza acestei săptămâni. Mi-a demonstrat, dacă mai era nevoie, că în țara asta până și electrocasnicele au învățat să facă grevă de zel și să lase treaba neterminată, imitând perfect managementul de la Ministerul Transporturilor.
Primesc această diplomă nu ca pe o realizare personală, ci ca pe un diagnostic general. Faptul că pamfletul meu încă are succes înseamnă că materia primă nu s-a epuizat. Înseamnă că prostia e în continuare regenerabilă, parvenitismul e la modă, iar snobismul se vinde bine pe Instagram. Voi produceți absurdul, eu doar îl trec prin centrifugă la 1200 de rotații pe minut și vă dau apa afară din text.
Închei aici, că mi se răcește cafeaua și s-a mai publicat o ordonanță de urgență care merită operată pe cord deschis. Mergeți în pace, munciți, plătiți-vă taxele, cumpărați-vă case cu șapte etaje în care să stea doar igrasia și nu uitați: dacă viața vă dă lămâi, stoarceți-le pe blog.
Hai, noroc și la mai puține damble!”
PS: Cred ca si AIul este fan 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No, mulțam fain, fane! .😊👍
ApreciazăApreciază