1. Unde mă aflu?
M-am trezit brusc, cu gura căscată și trăgând puternic aer, ca un înecat când își revine. Era o liniște de îmi auzeam inima zvâcnind.
Eram întins pe spate, undeva… Nu vedeam unde, fiindcă era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul.
Am încercat să mă ridic, dar am dat cu fruntea de un tavan care se afla la două palme deasupra mea. Atunci am văzut pentru puțin timp lumină. Și atât. Aerul cald al respirației mele se izbea de tavan și mi se întorcea peste față, iar ochii au început să-mi lăcrimeze.
Am pipăit cu mâinile tavanul. Părea îmbrăcat într-un fel de material cu o suprafață lucioasă, ca de mătase. „Cine pune mătase pe tavan?”, m-am întrebat. Am dat cu pumnul ca să-i testez consistența. Nu s-a clintit. Iar sunetul era sec, înfundat. Dar cu o vibrație ușor perceptibilă, care nu ar fi trebuit să se simtă dacă ar fi fost un planșeu de beton.
Am desfăcut mâinile în lateral. Pereții laterali erau chiar mai aproape de corpul meu decât tavanul. Am simțit același material mătăsos. Am lovit cu pumnii. Același sunet sec, înfundat. Puteam atinge cu vârfurile picioarelor peretele dinspre picioare, iar dacă mă împingeam în el, capul îmi atingea peretele opus.
Simțeam că încep să mă sufoc, că nu îmi mai ajunge aerul. Că nu îmi ajunge spațiul. Transpirația începe să-mi alunece pe tâmple. Stai! Cu ce sunt îmbrăcat? Am început să mă pipăi cu atenție: se pare că am cămașă. Și cravată. Clar, haină de costum și pantaloni. În picioare? Abia atunci am realizat cât de tare mă dureau picioarele de la încălțăminte. Îmi simțeam picioarele umflate. Am lovit tavanul cu vârfurile picioarelor. Pantofi rigizi. Probabil eleganți. Deci? Unde am fost eu ultima dată îmbrăcat așa? Nu îmi puteam aminti deloc.
Unde mă aflu? Cum am ajuns aici? De ce nu îmi amintesc nimic?…
Am început să bat inutil cu pumnii în tavan. Undeva în depărtare, abia perceptibil, a început să sune un telefon. M-am oprit din bătut cu pumnul și mi-am ținut respirația. Sunetul s-a auzit de câteva ori, apoi s-a oprit. Nu îmi dădeam seama dacă a răspuns cineva sau nu. Nu știu dacă sunetul vine de departe sau dacă spațiul închis îmi deformează percepția… Dar poate că este cineva acolo și mă va auzi:
— Alooo! Ajuuutooor!
Mâinile îmi tremurau și simțeam cum mă cuprinde o stare de leșin. Nu! Nu acum! Nu aici! Nu așa!… Stai! Telefonul!
(Va urma)
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
