UITATUL DUPĂ FEMEI ȘI RISCURILE PENTRU SĂNĂTATE

– Dacă te mai prind că te uiți după femei pe stradă când ești cu mine la braț, îți bag laxativ în cafea. Superglue în votcă. Cremă epilatoare în pasta de dinți. Mucegai în brânză. Bile de rulment în ciorba de perișoare… Așa să știi, mă afemeiatule!” (răbufni Dulcineea către Irinel).

– Adică cine? Ce? Cum? Când?… Stai că nu… Mami, stai să-ți explic, că nu e ce crezi tu… Poate că mi s-a părut că e vreo colegă, una dintre șefe… Lăptăreasa sau instalatoarea… Sau diriginta copilului și am vrut să o evit, că nu am fost la ședința cu părinții… (bâigui, bâlbâit și luat prin surprindere Irinel, cu ochii cât cepele și sudoarea curgând pe frunte ca la un interogatoriu DNA).

Irinel, specimen tipic românesc modern, e un erou al dublului standard. În capul lui, „a privi” nu e infidelitate, e… cercetare științifică. „Doar mă uit, nu ating!” – mantra universală a tuturor Irinel-ilor din cartier. Ca și cum ochiul ar fi un organ separat de creier, complet inocent, ca un câine care vede o pisică și nu poate să nu întoarcă capul.

Dar riscurile pentru sănătate sunt reale, dragi domni. Studiile (cele pe care le citești tu doar când vrei să justifici ceva) arată că privitul insistent după fuste crește tensiunea arterială – mai ales când Dulcineea e lângă tine. Pulsul sare, adrenalina urcă, iar minciuna pregătită în grabă consumă calorii inutil. Unii au făcut infarct chiar în mijlocul străzii, cu privirea încă lipită de o pereche de picioare care se îndepărtau. Cauza oficială: „stop cardiac”. Cauza reală: „a fost prins cu ochii în altă parte”.

Irinel e maestru în arta evaziunii. Când e prins, activează protocolul „explicații creative”: colege, șefe, instalatoare, diriginte, vecine, foste, viitoare, „era o rudă îndepărtată”. Totul, numai nu recunoașterea simplă: „Da, mami, am văzut o femeie frumoasă și creierul meu de mascul preistoric a intrat în modul ‘scanare automată’ timp de 0,8 secunde. Atât.” Ar fi prea periculos. Ar însemna să admită că dublul standard e stilul lui de viață.

Pentru că, hai să fim sinceri: Irinel nu se uită doar „din greșeală”. Se uită strategic. Când e singur, e un profesionist – capul se rotește 270 de grade, ca la cucuvea sau ca o antenă parabolică. Când e cu Dulcineea, devine brusc miop, interesat de vitrinele cu mezeluri sau de porumbeii de pe trotuar. „Uite ce porumbei frumoși, dragă!” – spune el, în timp ce cu coada ochiului măsoară o siluetă la 45 de grade.

Și totuși, Dulcineea e cea „posesivă”, „vulnerabilă”, „exagerată”. El e victima. El e „bărbat normal”. El are „nevoi vizuale”. Ea trebuie să înțeleagă. Ea trebuie să tacă. Ea trebuie să accepte că biologia lui e mai puternică decât promisiunea de fidelitate făcută la cununie.

Riscul suprem pentru sănătate? Nu laxativul din cafea. Nu superglue în votcă. Nu cremă epilatoare în pasta de dinți. Nu mucegai în brânză. Nu bile de rulment în ciorba de perișoare… Nu crizele de gelozie. Ci adevărul: că bărbatul duplicitar își distruge singur relația, sănătatea mintală și, în ultimă instanță, respectul de sine. Pentru că știe că minte. Știe că e prins. Și totuși, a doua zi, la primul semafor, ochii o iau razna din nou.

Irinel, dacă citești chestia asta: relaxează-te! Nu te mai preface. Recunoaște pur și simplu. Poate că Dulcineea te va ierta.

Sau, în cel mai rău caz, îți va pune laxativul doar o singură dată. In perfuzie. La spital…