Analog 4

4. Vulnerabilitatea

Analog rămase câteva clipe nemișcat după ultimele cuvinte ale tatălui său.

„Atunci, pentru prima dată în istoria lui, computerul va fi avut dreptate în privința viitorului” (îi răsună în minte lui Analog).

Ned își ridică ceașca, dar nu mai bău. Analog își deschise din nou carnețelul.

— Ai spus că sunt o anomalie pentru sistem fiindcă nu are date despre mine. Dar asta nu este o vulnerabilitate a Unității Centrale. Este doar un avantaj al meu.

Bătrânul matematician zâmbi.

— Exact.

— Atunci de ce m-ai adus până aici?

— Ca să-ți spun unde să cauți, nu ce să găsești.

Analog se ridică și începu să se plimbe prin încăpere.

— UCC controlează toate sistemele digitale?

— Aproape toate.

— Comunicațiile?

— Da.

— Transporturile?

— Da.

— Energia?

— Da.

— Armata?

Ned ezită.

— Oficial, oamenii păstrează dreptul de veto.

Analog se opri și îl privi.

— Adică da.

— Adică da.

Analog se așeză din nou.

— Atunci este imposibil. Orice atac asupra UCC va fi observat înainte să înceapă.

— Orice atac digital, îl corectă Ned.

Analog ridică privirea.

Bătrânul luă carnețelul din mâna fiului său și îl puse pe masă.

— Ce este acesta?

— Un carnețel.

— Pentru UCC?

Analog înțelese unde voia să ajungă.

— Nimic.

— Exact. Computerul nu știe ce ai scris acolo. Nu știe nici măcar că ai scris ceva. Poate presupune. Poate calcula probabilități. Dar nu știe.

Ned luă un creion și desenă pe ultima pagină un cerc.

— Să presupunem că acesta este universul UCC. Tot ceea ce intră în el devine informație. O cameră transformă lumina în date. Un microfon transformă sunetul în date. Un implant transformă activitatea biologică în date. Un om conectat devine date.

În afara cercului desenă un punct.

— Dar ceva care nu este conectat?

— Nu există pentru el, răspunse Analog.

— Ba există. Tocmai asta este problema lui.

Analog privi punctul.

— Nu poți controla ceea ce nu poți vedea.

— Mai mult decât atât. Nu poți prezice ceea ce nu poți transforma în informație.

Analog se ridică brusc.

Într-un colț al încăperii se afla un aparat vechi de radio. Îl luă și îl întoarse pe toate părțile.

— Funcționează?

— Dacă găsești pe cineva care mai emite analogic.

— Nu asta întrebam.

Ned îl privi curios.

Analog desfăcu aparatul și scoase câteva componente.

— UCC caută amenințări folosind modele predictive. Dar toate modelele lui sunt construite pe comportamentul unei lumi conectate.

— Continuă.

— Dacă introducem în sistem informație falsă, o va detecta.

— Aproape instantaneu.

— Dar dacă nu introducem nimic?

Ned începu să zâmbească.

— Atunci nu are ce detecta.

Analog puse componentele pe masă.

— Putem construi dispozitive care nu comunică între ele digital. Fără rețea. Fără identificatori. Fără protocoale pe care UCC să le poată intercepta. Comenzi mecanice, semnale analogice, circuite independente…

— Tehnologie moartă de aproape un secol.

— Tocmai de aceea.

Ned nu mai zâmbea.

— UCC va observa efectele.

— Da. Dar abia după ce se produc.

Pentru prima dată, bătrânul matematician păru surprins.

Analog începu să scrie repede în carnețel.

— Am încercat să construim computere mai rapide decât el. Să spargem criptarea. Să pătrundem în rețea. Am încercat să învingem cea mai puternică inteligență digitală construind alte arme digitale.

Ridică privirea spre tatăl său.

— Am jucat tot timpul pe terenul lui.

Ned privi radioul desfăcut.

— Și acum?

Analog rupse pagina pe care tatăl său desenase cercul. O mototoli și o aruncă în foc.

— Acum îl obligăm să joace pe al nostru.

(va urma)