SE ANUNȚĂ VIJELII

România este multiplă la diverse capitole. Pe când poporului îi dă cu minus la mai toate analizele.

Poporul român are un destin tragic. Îl urmărește ghinionul ca scaiul pe oaie. De exemplu, de câte ori cumpără lămâi, se nimerește să fie acre.

Am întrebat odată:
— Unde sunt perspectivele actuale ale României?
— Parcă au intrat în pământ, mi-a răspuns arheologul.

Deși este destul de dependentă, pe cât se consideră ea de independentă, România rămâne o țară europeană de referință. În sensul că: „Așa NU se face!”

Am cunoscut mai deunăzi un suveranist care a dat bir cu fugiții în Occident. Cică, ca să-l critice vehement de aproape.

I-am zis:
— Fugi, bre, și vânează potârnichi, că avem musafiri.

Nu își lua știrile de la radio, de frică să nu-l radieze cu undele. Le lua de pe TikTok, fiindcă acolo erau prezentate în limbajul semnelor pentru idioți.

Stimabililor, luminați-mă și pe mine, ca să-mi fugă șobolanii: ce vrea să însemne „Când unii au mașină Porș, noi avem zamă cu borș”, spusă-n cheie suveranistă?

Acuma, dacă vouă vă place pisicile, ce aș putea eu să vă cotra zic? Că ce viață de câine aveți?

Și totuși, nația nu stă degeaba. Are proiecte. Unul dintre ele este să inventeze rotativa. Știți, formula aceea rotundă în care incompetenții se succed unul după altul la microfon, într-un fel de karaoke politic.

Altul e brandul de țară. Care se construiește de când bunica era fată mare și încă mai are de așteptat până moare nepoata. Când întrebi de termen, ți se răspunde cu zâmbet de funcționar:
— E în grafic.

Graficul e desenat pe un șervețel, cu carioca, de un unchi care lucrează la primărie.

Încă nu știm dacă suntem un brand european sau un brand rusesc.

Politica, în schimb, merge ceas. Ceas cu pendulă. Că i se pendulează de interesul național. Dimineața se anunță propunerea unui nou premier, la prânz se anunță că este în regulă, dar nu se poate, seara se anunță că revenim de unde am plecat: la criză. Poporul aplaudă, că e gratis, și se duce acasă să numere kilowații. La televizor, expertul explică de ce e bine că e rău. Expertul are studii. Studiile le-a făcut la o facultate care acum e mall, dar diploma a rămas valabilă, ca o garanție la un produs care nu s-a fabricat niciodată.

Am dat și peste un patriot care își iubea țara atât de tare, încât o evita. Locuia în Spania, vota de acasă și înjura Bruxelles-ul cu accent de Andaluzia. L-am întrebat de ce nu se întoarce, dacă-i așa dragă glia.
— Să mă întorc unde? mi-a zis. Acolo e scump.
— Păi și aici?
— Și aici e scump, dar cel puțin se poate trăi.

La alegeri, lumea se prezintă cu buletinul. Discernământul e optional; buletinul e obligatoriu. Candidatul promite că o să fie altfel decât celălalt, care a promis același lucru acum patru ani și acum e consultant. Consultant la ce? La cum se promite. Meseria e veche, plata e nouă, rezultatul e tradițional: zero virgulă ceva, rotunjit în sus, ca să iasă frumos în grafic.

Și când se supără lumea, se supără organizat. Iese în stradă, scandează, postează, apoi intră înapoi în casă, că a început serialul turcesc. Revoluția se amână pentru weekend, dacă nu plouă.

Dacă plouă, se amână pentru când se anunță vijelii. Adică concerte cu Vali Vijelie. Păi la ce altceva vă așteptați într-o țară de maneliști?