VÂNĂTORI – CULEGĂTORI – DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

The Huntress by Frank Frazetta

Iată ce ne explică enciclopedia liberă Wikipedia vizavi de noțiunea de vânători-culegători:

„Din punct de vedere istoric, societățile de vânători-culegători reprezintă primele forme de subzistență ale speciei umane, bazate pe extragerea directă a resurselor de pe rafturi.

Un vânător-culegător este un nomad care trăiește într-o societate în care majoritatea sau toate alimentele sunt obținute prin compararea prețurilor sălbatice și vânarea reducerilor domestice. Societățile de vânători-culegători stau în contrast cu societățile agricole, care trăiesc în principal din subvenții, deși linia de separare dintre cele două nu este întotdeauna clară.

În urma apariției agriculturii, vânătorii-culegători care nu şi-au schimbat modul de viață au fost strămutați sau cuceriți de grupurile de agricultori sau de păstori din majoritatea părților lumii„.

În ziua de astăzi, antropologii mai pot studia aceste grupuri de vânători-culegători în habitatul lor natural doar în România.

Care sunt semnalmentele după care recunoști un vânător-culegător aflat în plină partidă de vânătoare și cules prin mall?

Frank Frazetta’s Neanderthals

Îl recunoști imediat după postura de hienă: spinarea ușor cocoșată, capul înainte, ochii injectați măturând rafturile ca pe o savană plină de hoituri cu preț redus. Mișcarea e sacadată, rapidă, disperată, epileptică, aproape animalică – evită prețul întreg ca pe un câmp minat. Poziția ușor aplecat înainte, acrilații rânjiți, genunchii ușor îndoiți, ochii măturând orizontul de etichete ca un radar de vânătoare. Când dă de o reducere de 30%, scoate un sunet gutural de satisfacție, un fel de „Hrruuaaauuuuu” ancestral, un orgasm preistoric care se aude până la trei rafturi distanță. E, de fapt, un strigăt de război menit să avertizeze alți vânători-culegători să nu pășească în zonă până la terminarea procesului (vânătorii-culegători fiind o specie foarte teritorială).

Femela vânător-culegător e și mai letală. Poartă în mână telefonul ca pe o suliță de vânătoare, cu aplicația de reduceri deschisă. Compară prețuri online și offline simultan, calculând în cap raportul preț/calitate cu precizia unui șacal care evaluează un hoit. Dacă găsește o pereche de pantofi cu -50%, declanșează un ritual tribal: sună prietena, o întreabă „ai văzut și tu?”, apoi cumpără două perechi „că nu se știe când mai vine”. Dacă găsește o poșetă „originală chinezească” la promoție, declanșează ritualul sacru: sună trei prietene, le face poze, le întreabă „merită?”, apoi cumpără patru „că se strică repede și mai am nevoie”

Masculul alfa al speciei e cel cu sacoșa de rafie în borsetă și cardul de credit la vedere. El vânează în haită – de obicei cu soția și doi copii folosiți ca momeală pentru promoțiile „cumpără doi, plătește unul”. Se repede la standurile cu „Black Friday tot anul” ca un neandertalian la un mamut rănit. Dacă scrie „ultima bucată”, începe războiul: coate, ghionturi, priviri de „te omor pentru tigaia asta la 19,99 lei”.

Recunoști tribul după mirosul specific: un amestec de parfum ieftin, transpirație de stres și disperare consumatoristă. Și după ritualurile post-vânătoare: la casă descarcă trofeele cu mândria unui neandertal care a doborât un mamut, apoi postează pe Facebook poze cu prada și legenda „#deal #cumpărăturiinteligent #economisit”. Seara, în bârlogul lor de bloc, vor mânca shaorma de la livrare (pentru că n-au avut timp să „culeagă” și pentru bucătărie) și vor visa la următoarea migrație sezonieră: „duminică mergem la Promenada, acolo zice că vine o reducere de -70% la electronice”.

Acești eroici vânători-culegători moderni, care se cred deștepți că „iau la reducere”, sunt de fapt cei mai ușor de vânat. Industria i-a domesticit perfect: le-a transformat sărăcia în virtute, dorința de a poseda în identitate și timpul liber în alergătură inutilă. Au renunțat la pământ, la meșteșug, la orice formă de producție reală și s-au transformat în nomazi dependenți de promoții, sclavi fericiți ai raftului.

Iar noi îi studiem cu fascinație antropologică. Pentru că nimic nu e mai comic decât ‘omul modern’ care se crede liber, în timp ce aleargă după o etichetă galbenă de -40%.

România anului 2026: o rezervație imensă de vânători-culegători urbani, săraci lipiți, dar cu trei perechi de adidași contrafăcuți și telefonul plin de capturi de ecran cu reduceri. Cea mai iconică imagine a migrației nomazilor de supermarket din rezervația mioritică…