Nu acum! Nu aici! Nu așa! 2

2. Timpul nu așteaptă pe nimeni

Am început să îmi pipăi cu rapiditate toate buzunarele în căutarea telefonului mobil. Aș fi fost atât de fericit să îl găsesc și să pot iniția chiar și un singur apel. Dar se pare că un necaz nu vine niciodată singur. Nu aveam telefonul la mine. Ciudat. Fiindcă eu nu mă duc nici la veceu fără telefon.

Am încercat să împing cu palmele și genunchii în tavan, în timp ce mă apăsam cu spatele în podea, să văd dacă cedează ceva. Nimic. Am împins din nou, cu toată forța. Simțeam cum îmi tremură mușchii de la efort. Am renunțat, gâfâind. Și am simțit că aveam din ce în ce mai puțină putere să mă mișc. Respiratul devenea tot mai greu.

Cum am ajuns aici? Mă trecea cineva în mod clandestin vreo frontieră și, după ce m-au adormit, m-au ascuns undeva, într-un loc strâmt, până la destinație? Sau am fost răpit? Eu? De ce tocmai eu?

Am încercat să inspir adânc. Aerul era cald și greu de respirat.

Nu sunt o persoană importantă pentru care să se ceară răscumpărare. Nu sunt un aventurier sau un activist care să lupte împotriva vreunui sistem, în clandestinitate. Ba, din contră, ascult de ce mi se spune și încerc să fac tot posibilul. Și chiar mai mult…

Și atunci? Oi fi avut o viață secretă și o dublă personalitate? Și am devenit amnezic? Ar fi posibil așa ceva? Că nici nu mai știu ce să cred.

Am încercat să-mi schimb poziția. Imposibil. Pereții îmi limitau orice mișcare. M-am oprit, cu inima bătând nebunește.

M-or fi confundat cu altcineva? Am fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit?

Nu am nici cea mai mică idee. Iar pe lângă panica crescândă, starea mea se înrăutățește.

Îmi arde cerul gurii și îmi simt buzele crăpate de sete. A început să mă doară și capul. Teribil. Durerea pulsa odată cu fiecare bătaie a inimii.

Simt că este tot mai puțin oxigen în aerul pe care îl respir. Încerc să inspir mai adânc, dar parcă nu mai am ce. Aerul cald și umed îmi revine peste față.

Dacă nu mă va găsi cineva la timp… Doamne, nici nu vreau să mă gândesc! Trebuie să sper până în ultima clipă.

Îmi vine să vomit. Stomacul mi se contractă dureros. Încerc să înghit, dar nu mai am salivă. Îmi simt tâmplele zvâcnind și un țiuit subțire îmi umple urechile.

Simt că o să leșin…

(va urma)