La cel de al XV-lea congres
Al unui PeSeDe ce moare,
Tăticu Dragnea s-a înțeles
Cu o blondoaie din dotare,
Să stea ea capră cât mai des,
Căci el rămâne Naşu Mare.
‘-Avem program de guvernare
De tre să fii prost să crezi în el.
Ce mai, asta-i România Mare!
Iar noi, partidul Cel mai Cel.’
Făcea bilanțul cu candoare
Cel cu mustața de mişel.
‘-La sărăntoci dăm firimituri,
La influenți dăm privilegii;
La critici le plătim facturi,
Aplecăm Justiția-n fața Legii.
Căci Eu sunt Legea! bă ghiauri,
De ce priviți aşa ca blegii ?
De o fi cumva s-ajung la Mititica,
După alte guri, Beciul Domnesc,
O las la cârmă chiar pe Vasilica;
Doar temporar, vă reamintesc.
Să nu vă pună dracu cu fofârlica,
Că pre prea mulți am să popesc.
-Tovarăşi, stimați supuşi electori,
Deşi DeNeA vrea să ne ia vanilia,
C-o moarte toți suntem datori!’
Rânjea El Padre la Familia;
‘Dar nu-i tot una-n lanț să mori,
Sau senin, pe o plajă din Brazilia!’
…………………………………………………
Pe el, electoratul cel mai pesedist,
Cred că mult nu o să-l mai țină splina;
A ajuns acum săracul tot mai pesimist,
De când jupânu Dragnea cu draglina
A săpat democrația până a dat de şist,
Și de fundul Dunării, când a belit Belina!
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
