Cum, nu știai? Ești doar un spermatozoid căruia la naștere i s-a dat un număr de ordine pe un dosar cu șină.
Eu, la vremea mea, am fost cel mai rapid din zonă. Din zona genitală. Am țâșnit glonț de la linia de start fiindcă, deși nu mă născusem încă, știam exact unde vreau să ajung. Știam că nu există locul doi. Doar locul întâi. Așa că m-am îndreptat direct spre locul întâi. Singurul pe care l-am găsit.
La naștere, moașa nu m-a pus în cameră cu ceilalți nou-născuți. A zis că eu sunt negru-n cerul gurii și nici nu sunt nou. Fiindcă aveam caninii prea mari și părul creț. Pe piept. Și degetul mare ieșit prin gaura de la șosetă.
Atunci am înțeles prima dată ce înseamnă să fii pus la colț. Acolo m-au pus, deși eram singurul într-o cameră cu mai multe paturi.
După ce am mai crescut, în fiecare dimineață, când mă trezeam lângă calorifer, tata mă bătea. Ușor pe umăr, înainte. Înainte să-mi dea zgarda jos. Și-mi zicea:
— Ia-o ușor, băiete. Pas cu pas. Și o să vezi ce departe o să ajungi în viață…
Într-o dimineață, am țâșnit cu viteză și am ajuns departe. În viață. Am ajuns atât de departe, încât nu am mai știut cum să mă întorc la origini.
Și uite așa, din viteză, m-am trezit luându-mă la întrecere cu viața. Nu am stat prea mult într-un loc, ca să nu mă încetinească apoi rădăcinile.
Am driblat cu succes tot ce mi-a ieșit în cale. Și apoi am fugit mai departe.
Până într-o zi când nu a mai fost nimeni în stare să se țină după mine.
Am ajuns primul la linia de sosire. Iar Moartea m-a întrebat curioasă:
— Spune-mi, de ce ai ținut să treci prin viață în fugă, fără să te oprești o clipă să te minunezi de frumusețea ei? De ce te-ai străduit atât de tare să ajungi primul la mine?
I-am răspuns pe loc, fără să stau pe gânduri:
— Fiindcă întotdeauna cel mai rapid ajunge primul. Nu există locul doi, doar locul întâi.
Dacă nu aș fi ajuns primul, nu m-aș fi născut. Iar tu nu m-ai fi cunoscut așa de tânăr.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
