Rebelul din Nord

Eu am albit și pletele-mi flutură înghețate,
Aici stâncile răsar de sub veșnicele zăpezi,
Tu ești din însoritul sud, cu roadele bogate,
Cu holdele aurii și ape calde ce curg repezi.

Să-mi spui dacă, pe lumea asta, este dreptate,
Unii luptă să supraviețuiască, alții au paradis;
Dacă o să mă cobor cu hoardele înfometate,
Și o să te aduc cu sabia, aici, în albul proscris?

Așa vei înțelege că nu suntem atât de sălbatici,
Cât, mai degrabă, de moarte suntem hăituiți,
Ori prin înfometare, ori de îngheț, ori venetici,
Dar numai de supraviețuire nu suntem bănuiți.

Nu mai bine ne-am uni triburile cu voi, în sud,
Și am avea și unii, și alții tot ceea ce ne trebuie?
Aș lupta pentru o familie fără să mai fiu crud,
Cu un braț puternic și o sabie menită să biruie.