PRE SEQUEL

Samyaza

Pre Sequel la ‘CONSTRUCȚIA’ lui Aldus https://opozitie.eu/2025/constructia/

oOo

Samyaza privea din depărtare spre micuța mărgea, aproape translucidă, ce strălucea cu radiații de albastru, în întinderea infinită și tăcută a spațiului. Trecuse de atâtea ori în miile de eoni de când fusese creat pe lângă această bijuterie cosmică, numită Pământ. Și mereu se oprea ca să o admire de la distanță. Chiar dacă fuseses pe suprafața ei de atâtea ori.

Dar acum, parcă s-a oprit cu un scop anume. Cu o anumită nervozitate în gesturi și o încleștare care nu îi erau caracteristice. După un timp de observare, ajunsese din nou de-a dreptul fascinat și vrăjit de sclipirile de safir ale micuței planete. A fost ajuns din urmă de către Yomyael și Arazeal.

– Unde sunt celelalte căpetenii ? îi întrebă Samyaza.

– Sarakmyal, Urakabarameel și Ertael sunt împreună. Turel, Akibeel, Ramuel, Azkeel sunt de cealaltă parte…

– Și Anane, Danel, Asael ? Samsaveel, Zavebe, Armers, Batraal, Tamiel ?

– Nu știm ! Dar îi putem chema dacă ordoni.

– Chemați-i pe toți ! Cu tot cu subordonații lor. Pe toți cei două sute. Am ceva interesant de propus. Dar va trebui ca fiecare să decidă pentru el !

Când toți au ajuns la locul de întâlnire, Samyaza, de altfel un orator desăvârșit, capabil să convingă și pe cel mai sceptic dintre ei, s-a formulat destul de scurt, având în vedere impactul a ceea ce voia să le transmită celor două sute de creaturi multidimensionale:

– Nu am fost noi numiți de curând Supraveghetorii planetei Pământ ? Și totuși, planeta a fost dată ca moștenire omului Adam și nevolnicelor lui progenituri muritoare ! Nu suntem noi puternicii Fii ai Celui Atotputernic, nemuritori ? Și totuși, noi nu cunoaștem extazul procreerii ca și ei. Nu putem decât să ni-l imaginăm, privindu-i. Nu suntem noi oare capabili să ne creăm o lume a noastră, cum nu ni s-a mai dat până acum ? O lume după chipul și asemănarea noastră, nu după chipul și asemănarea Lui ? Nu putem face absolut nimic din proprie inițiativă, fără aprobarea Lui ? Este chiar atât de greșit să vrei mai mult ? Este chiar atât de rău să permiți celor mai puternici fii ai Tăi să se bucure de roadele creației Tale ? Până când ne va fi restricționat modul de viață de supunerea față de legile Lui ? Când, de fapt, suntem mai mult decât capabili să ne desprindem în mod independent și să ne creem propriul univers ?
Mă macină de mult aceste întrebări. Dar am ajuns la concluzia că dacă nu ești destul de curajos să îți întinzi mâna și să îți iei singur ceea ce îți dorești, nu o să ți se dea niciodată…

– Acum, cei mai curajoși dintre voi vor trebui să decidă dacă mă urmează cu îndrăzneală în această lume nouă, pe care am de gând să o creez. Detaliile planului vor fi oferite doar celor care mă vor urma jos. Pe planeta Pământ. În corpuri materializate. Dar, pentru că o astfel de provocare nu a mai fost lansată până acum în întreaga Creație, nu știu ce poate urma. De aceea, nu vreau să mă trezesc singur în fața urgiei Demiurgului. Înainte de a vă alătura acestei aventuri nemaiîntâlnite, va trebui să jurați cu toții că nu veți trăda planul și nici pe mine ! No More Mister Nice Guy !!!

Se creă o mare forfotă și tulburare printre ceilalți, cu argumente pro și contra. Dacă aveau să îl urmeze pe Samyaza, ar fi fost pentru prima dată când s-ar fi răzvrătit într-un mod atât de direct împotriva Celui Necreat, Celui Fără de Timp, Celui Fără Limite, Atotputernicului Absolut. Și și-ar putea pierde chiar imortalitatea…

Dar după o perioadă de timp, s-au încurajat unii pe alții la implicarea în uluitoarea aventură promisă de Samyaza. Tentația și curiozitatea deveniseră prea mari. Și i-au jurat loialitate lui Samyaza strigând într-un glas: No More Mister Nice Guy !!!

Apoi s-au aruncat din întunericul abisal, în picaj, spre suprafața Terrei. Au ales vârful muntelui Hermon. Care a a juns să fie numit așa fiindcă acolo s-au legat cei două sute, încă o dată, prin jurământ cu blestem că nu vor trăda cauza, ci vor rămâne uniți.

– Iată-ne ajunși pe noul Pământ ! declară Samyaza, gesticulând triumfător. Priviți de aproape cât de magnifice sunt fiicele oamenilor. Toate pot fi ale voastre. De fapt, cred că Demiurgul a făcut femeia într-adins atât de reușită și seducătoare, încât puțini să reușească să se împotrivească farmecelor ei. Ca astfel, să fie veșnic vulnerabili…

Vom emancipa rasa umană prin cunoștinte la care încă nu au ajuns singuri. Dar vom corupe fiecare cod genetic creat în Eden. Și astfel, creația terestră nu va mai fi a Lui, ci a noastră, de la om la animale. Pe copiii noștri, hibrizi, îi vom pune să conducă peste oamenii care vor muncii ca să-i întrețină. Vom construi orașe care nu pot fi distruse prin cutremur. Noi și copiii noștri vom trăi ca și nemuritori, adulați, într-o lume supusă și muritoare. Pe care o vom îndepărta total până și de amintirea Creatorului lor. În timp…

Extratereștrii i-au învățat pe oameni meșteșugul uneltelor și armelor de fier, arta războiului, a podoabelor din metal și pietre prețioase și a artelor cosmetice. Proprietățile terapeutice ale arborilor și plantelor, farmecele, vrăjitoria, astrologia, astronomia. Dar și arta guvernării politice, ambiția nemăsurată, mândria, răzvrătirea și sfidarea, la nivel de religie. Crima, ca mod de rezolvare și parvenire. ‘Legea Junglei’, în formă experimentală.

Dezumanizarea rasei umane avea să ducă la o îndepărtare de atributele pe care Creatorul le oferise inițial primilor oameni. Iar bestializarea la nivel de instinct, a devenit noua normă de comportament, glorificată ca fiind eroică…

Dar Atotputernicul și-a adus aminte ceea ce promisese urmașilor omului, în mod profetic, în grădina Edenului. Că scopul lui cu privire la Pământ și om nu va fi anulat. Ci că restabilirea umanității va avea loc în viitor, Pământul fiind dat oamenilor odată pentru totdeauna.

Și a dezlănțuit izvoarele adâncului și apele cerului, aducând Potopul peste acea lume hibridă și asupra construcțiilor ei ciclopice. Permițând în același timp la opt oameni, necontaminați genetic, să continue perpetuarea rasei umane…

Samyaza, privea în jur cum nefilimii lui dragi se înecau (pentru că hibrizii nu se puteau dematerializa). Sub torentele potopului ce îi șiroiau pe față, ridică pumnii către cer și strigă:

– Bătrâne ! Ne-ai distrus lumea ! Ne-ai omorât copiii ! Ne forțezi să ne dematerializam, ca să nu ne înecăm. Dar încă nu ne-ai învins de tot ! Mai avem și alte posibilități. Nu renunțăm la dreptul de a avea o lume a noastră, în care nu va mai fi loc și pentru Tine…O să ne întoarcem !

Și s-a făcut nevăzut.

Nefilim

Ozzy Osbourne – Sympathy for the Devil