Am ieşit la vânătoare de oameni, cu de cu seară, Cu coama zbârlită şi colţii rânjind la luna plină; Adulmec aerul şi mirosul de sânge mă înfioară, Mă strecor ca o umbră ucigaşă cu mişcări de jivină.

În seara asta sângele va curge năvalnic, de îndată, Precum ploaia purpurie de pe lama rece a ghilotinei; Căci Vârcolacul Carpatin s-a ridicat brusc la judecată, Împotriva duhurilor ce latră-n pustiul din spatele retinei.         

Dacă pe Cărarea Oaselor se va intersecta cumva Scufiţa, O voi jupui de vie, încet şi cu tandreţe, lingându-i pulsul; Îi voi smulge peticul mătăsos şi îi voi astupa cu el guriţa! Şi o voi lăsa apoi să atârne, ca să îşi horcăiască plânsul !     

Nu-mi spuneţi în noaptea asta să o las mai moale, Nu întrebaţi de ce Justiţia Sângelui n-a venit de săptămâni; Spuneţi-mi în schimb, dacă mai găsiţi vreo cale, De ce Carpaţii sunt de veacuri bântuiţi numai de spâni ?!?   Damblarin

Damblarin   Toată lumea îl strigă ‘Teddy Martinică’ Pe frăţiorul meu dolofan, maro, de pluş, Pentru că e vesel şi se joacă până pică, E aşa de moale şi pufos, iubăreţ şi jucăuş.   Dar azi, nu ştiu de ce, m-a certat mămica, Mi l-a luat din braţe şi mi l-a ascuns de tot, Zice că nu pap tot şi stau cu el toată ziulica; Da eu plâng după el, că îl iubesc de nu mai pot! Damblarin 

   

   

Parcă aş mânca nişte ardei iuţi, sună ţais! Da nu mulţi, că poate fac buba la ujer; Aşa, doar fo doi, tri, ştiuleţi, cu tăt cu lujer, Two times, three times, nu ca ar fi…super nais?