PREISTORICII SUNTEM NOI

Oare omul preistoric a ‘descoperit’ focul ?
Când incendiile naturale erau pe tot locul ?
Oare a trebuit ca să se ‘inventeze’ roata ?
Fructele rotunde coborau singure panta !

Sau ‘știința’ a redus omul antic la maimuță,
Pentru ca Evoluția să pară mai drăguță ?
Și ca să scăpăm de noțiunea de Creator,
Căci omul vrea să fie el a toate știutor.

Indiciile arată că preistoricii erau complecși;
Apoi ‘savanții’ se întreabă cu fețe de perplecși:
– Cum naiba se face că erau atâta de deștepți ?
După teoria noastră, trebuiau să fie mai inepți !

Așa se întâmplă când adaptezi faptele la teorie,
Și nu invers, ca să-ți salvezi propria mândrie.
Căci suntem ridiculizați de propria distopie,
Când negăm un Adevăr ce toată lumea îl știe.

Astăzi, dacă ai vrea să fii un Isaac Newton,
În lumea ‘științifică’ nu ai fii de ‘bon ton’;
Newton pe existența unui Creator se baza,
Azi El nu există dacă nu-l atingi cu mâna ta.

Faptul că ADN-ul este un limbaj, în secvență,
Nu presupune obligatoriu o anume inteligență ?
Codul genetic este scris cu litere în mod direct,
Nu e asta o dovadă clară, de tip Cauză – Efect ?

Vrând să golim universul de Cel ce l-a făcut,
Ajungem azi mai primitivi ca cei de la-nceput;
Căci dacă dăm timpul cu multe milenii înapoi,
Descoperim că, de fapt, ‘preistoricii’ suntem noi.