Orbit de lumină

Știu că, dintre toți, numai eu sunt de vină,
Că m-am dus la Polul Nord s-admir aurora;
Și, cumva, doar eu am fost orbit de lumină,
Trebuie să recunosc, nu le este dat tuturora.

Știi cum e să fii orb într-o lume de zgomot?
Am un vechi lămpaș pe post de lună plină,
Încerc să-ți țin minte chipul, până mai pot;
Iar acum, noaptea, ascult stelele-n surdină.

Mai știu că, dacă ai vrea să-ți reverși lumina
Peste mine, mi-aș putea recăpăta vederea;
Promit, aș privi doar spre tine, întotdeauna,
Ca să nu te fac să mai simți din nou durerea.