Drumul către pierzanie

Drumul către pierzanie nu e o criză tehnologică,
Nu e nici boală industrială, nici accident polemic,
Nu e compus nici din defectuoasa noastră logică;
E pavat cu suflete dezumanizate la nivel endemic.

Suntem captivi ai unei curse nebunești de viteză,
Și într-o zi ne vom izbi de limite, ca de un parapet,
Ne vom spulbera atunci până la nivelul de sinteză;
Vom rămâne în memoria universului ca un epitet.

Tu poți alege să pășești pe o cale care este mai bună,
Cât timp mai este timp și cât timp mai ai și dorință,
Pe mine, blestemul călătorului m-a țintuit de Lună;
Ce-ai zice de un dans, ca ultima noastră nesăbuință?