INFIRMIERA

La azilul de bătrâni, inspirat botezat: ‘Gogoneaua afumată’, lucra o infirmieră tânără, suflecată până la brâu.

Le ducea mâncarea cu sufertașul la pat, cioflingarilor cu bavețică. Le dădea să pape cu lingurița (și peste bot, tot cu lingurița, dacă nu înghițeau rapid, ca pelicanul și se apucau să molfăie fără proteză). Fiindcă ea nu avea răbdare.

Pe cei care nu îi ieșeau din cuvânt, îi dădea huța cu leagănul. De perete. Că adormeau instant.

Toți pensierii de la Gogoneaua Afumată visau să ajungă îngropați într-un cimitir de intelectuali, la demisol. Prima criptă pe dreapta. Fiindcă acolo era ascunzătoarea traficanților de etnobotanice.

‘Infirmy’ (cum era alintată) avea câțiva clienți fideli. Care îi donau pensia, dacă le potrivea ceasul cu cuc după ceasul ei cu pupăză. La final de lună scotea un venit net, neimpozabil, mai mare decât brutul directorului, impozabil. La negru, firește.

Plus că nu era zi să plece cu mâna goală acasă. Bucătăresele o țineau updatată cu carne și alte cele de la bucătărie. Ea făcea troc cu produse de curățat, dezinfectante și ce se mai putea…

Așa că pe pensionari îi dădea pe bube cu vată cu apă cu arome de dezinfectant, identic naturale. Iar de mâncat mâncau zgârciuri pane, tocăniță de ceapă și supe cremă instant. Dar cu crema lipsă și instantul oprit. Că consumă.

Dacă chiar li se mai făcea foame, le dădea să înghită cu apă, sâmburi de prune. Că se digeră greu și sunt buni și pentru tranzitul intestinal.

Nu le băga zahăr în ceai sau cafea. Ci rădea cu lingurița ghips de pe pereți, ca să le întărească sistemul imunitar împotriva infecțiilor nosocomiale, pe cale naturală.

Pereții erau atât de infestați cu nosocomiale că nici popa nu venea să bălăngăne busuiocul pe ei, de frică să nu sară stropii înapoi pe el. Și să ajungă să cânte subțire, ca eunucu, printre îngeri, prematur…

Serviciile ei ambulatorii erau atât de apreciate încât ajunsese, în secret, să îi facă masaj directorului, pe spate. Pe spate stătea ea.

I-a zis unei prietene că ea câștigă la azilul ăsta de bătrâni mai mult decât infirmierele românce plecate definitiv în Occident și angajate în spitalele de acolo…