Dacă tot veni vorba

Poate că și tu o să îți mai amintești:
Am fost cândva fiica naivă a cuiva,
Dar tu ar fi trebuit să mă ocrotești,
Căci am fost dată sincer în grija ta.

După ce m-ai uzat și irosit cu lăcomie,
Ai plecat și ai trântit și ușa după tine;
Aruncată, precum o jucărie de hârtie,
Lăsată să-mi țin de cald doar cu mine.

Nu cred în filozofia cu ‘instant karma’,
Dar știu că există legea compensației,
În care toate detaliile oferite cu palma,
Devin mai grele decât legea gravitației.

Mai pot doar spera că într-o bună zi,
Vei putea privi într-o oglindă adâncă,
Care să reflecte adevărata ta față, gri,
Cu pistrui-ți din sânge, neuscați încă.