Sunt singur și tocmai am râs pentru ultima oară,Oglinda mă privește de pe perete, opacă ca o eclipsă;Încerc să fug de un trecut ce a început să doară,Și îmi număr zilele dintr-un calendar cu foile lipsă. Am ajuns sterp și rece ca o uzată piatră de moară,Visurile s-au tocit și acum mă inundă cu coșmaruri;Niciun … Continuă să citești Singurătate

Am să șterg cu tine pe jos precum cu o cârpă,Apoi am să te atârn cu eleganță la butonieră;Căci am o minte murdară, dar nu cea de târfă,Ci una pamfletară, de o cu totul altă manieră. Brusc, ca de nicăieri, mi se năzare câte o trăire,O realitate sau ficțiune, la mine „n-are contează”;Scriu din orice … Continuă să citești Am o minte murdară

Hei, frumoaso, aș vrea să am și euFața ta sclipitoare, firea ta boemă,Optimismul tău pueril, nejustificat,Să văd ce e bun în oameni, mereu;Viziunea unei lumi lipsită de dilemă,Și credința că totul ar putea fi iertat. Ce-aș fi vrut să fii și tu acum aici,Ca să simți și ca să vezi și tu cum e,Când nu … Continuă să citești Aș fi vrut să fii aici

Chiar și acum, când privesc în urmă, mă doareȘi nu știu dacă aș putea uita, aș putea să te iert;Ți-ai abandonat copila ca un laș, fără remușcare,„Uitând-o” în acea benzinărie pierdută în deșert. Am crescut urlându-te și blestemându-te în noapte,De câte ori a fost frig sau de câte ori mi-a fost foame;Dar am învățat să … Continuă să citești Cum te mai poți numi părinte?

Mamă, îți trimit un video cu mine, beton!Și cu câteva colege de la distinsa facultate;Ne-am lăsat toate, mamă, de acest maratonȘi am emigrat în lume și de acolo, în State. Ne-am înrolat toate în armata americană,Ne târâm pe burtă prin livezi de măslini,Cu pantaloni mulați, bocanci și bandană,Că stăm toate cu lunetele pe mujahedini. Ce-o … Continuă să citești Armata voluntară

https://www.youtube.com/watch?v=gn5dYPMSjaY So You Wanna Be A Writer by Charles Bukowski După Ultima paradă am învățat, greu:Dacă taci atunci când ar trebui să scrii,Uiți atunci când, de fapt, trebuie să știi;Vinovatul nu poate fi un altul decât eu. Scriu și când râd, scriu și când oftez,Scriu când plouă și scriu când ninge,Scriu prin rouă, scriu când se plânge;Când … Continuă să citești Scriu

Auzi, aci, tu, zvăpăiato, io gâtui chitara, tu ațâță microfonu!Că acuși începe zbenguiala, crăcănatu', nădușala, nebunia,Să-nțăleagă tăt omu' cum stă treaba la rockări cu Revelionu,Când noi băgăm deștele-n priză ca să pornim paranghelia. Clocote sânjele-n mine când aud chitara, basu' și toba mare,M-o lovit bufeu' de căldură de-ni clănțăne proteza-n gură,Nu mă poci ostoi, nu … Continuă să citești Nu-i hodină păntu rockări

Știu că, dintre toți, numai eu sunt de vină,Că m-am dus la Polul Nord s-admir aurora;Și, cumva, doar eu am fost orbit de lumină,Trebuie să recunosc, nu le este dat tuturora. Știi cum e să fii orb într-o lume de zgomot?Am un vechi lămpaș pe post de lună plină,Încerc să-ți țin minte chipul, până mai … Continuă să citești Orbit de lumină

Meștere Manole, nu ți-a fost milă să ucizi,Ca într-un joc malefic, macabru și bolnav,Un suflet tânăr, strivit în trup de cărămizi,Pentru visul măreției, acela firav și mârșav? M-am îndrăgostit de monstrul ce nu plângeLa țipetele sfâșietoare ale miezului de noapte,Sau când mortarul jilav se colorează-n sânge;M-ai sacrificat în zidul cel blestemat de șoapte. Continuă să … Continuă să citești Blestemul Anei lui Manole

M-am urcat obosit în trenul spre nicăieri, ispășit,Singurul tren pentru care am avut banii de bilet.Doamne, dă-mi un loc la geam, ca să mai privescViața, cum se scurge peste șinele timpului ruginit;Și dispare fără urma amintirilor la orizont, discret,Să-mi văd fața reflectată-n destinul ce-l părăsesc. Drumul e lung, setea e mare, deșertul e copleșitor,Arșița existenței … Continuă să citești Trenul spre nicăieri