Sânge de Rocker

Mamă, ești sigură că nu m-ai făcut cu lupul dacic ?
Că de câte ori aud câte o chitară electrică mugind,
Îmi vine să rup lanțurile de aici și până în Cretacic,
Și să mușc cu spume roșii din luna albă, hăulind.

Mamă, m-ai crescut cu zeamă și ceapă și slănină,
Frica de Dumnezeu și să nu ripostez când sângerez,
Atunci de ce sunt mereu așa de plin de adrenalină ?
Încât dintre toate, doar Rockul mă mai face să visez ?

Mamă, oi fi un vârcolac damnat prin pârloage ?
Sau doar îmi place mie Rockul cu testosteron ?
Că Dumnezeu a creat și leul ce maiestuos rage,
Dar și cascadele înspumate, ce sună așa beton.

Mamă, poate că nu sunt așa de rău, ci doar nervos,
Și nimeni nu vrea să mă vindece de această boală,
Căci în lumea în care tu m-ai adus, totu este pe dos,
Iar ceea ce mă calmează este muzica temperamentală.