- XXXXX - https://www.youtube.com/watch?v=fvYbjUTZQzo Two Steps From Hell, Thomas Bergersen - Empire of Angels (Live)

Asfințit în Shambhala 5. Noaptea deasupra norilor Ce vrusese a grăi Farakana când îi spusese că el este cel din urmă vlăstar al marelui neam al Farakanilor? Soarele asfințea în Shambhala, iar Kan privea de pe balconul camerei sale, cu uimire, la frumusețea și puterea munților ce învinseseră până și norii. Apoi adormi chircit pe … Continuă să citești Shambhala 5

Templul Farakanilor 4. Templul Farakanilor Ajunse în sfârșit la căpetenie. Părea o zeiță desprinsă din vise. Frumusețea ei era sălbatică, asemenea Fiarei Pătate ce ședea la picioarele ei, iar privirea îi era a Marelui Vânător. Străjerul o păzea, dar ea părea de neatins, ca și cum zeii o lăsaseră pentru o clipă printre muritori. Străjerul … Continuă să citești Shambhala 4

Poarta Cerului (Grota Pământului) 3. Osul Muntelui Întâia oară, Kan simți că inima îi șovăia între două cărări: să-și poarte pașii mai sus, să urce deasupra norilor ori să rămână sub vălul lor, acolo unde stânca încă primea răsuflarea oamenilor. În vale nu avea să se mai întoarcă. Pământul nisipurilor îl lepădase din pântecele său. … Continuă să citești Shambhala 3

Coliba din Piatră (Templul Timpului) 2. Calea Norilor Kan își ridică privirea spre Upariśyena — Munții Mai Sus de Zborul Vulturului. Când piatra însăși avea să uite pașii celor dintâi oameni, munții aceia vor purta numele de Hinducuș. Noapte de noapte îi vedea în vis. Îl chemau. Toată viața îi cursese în Marea de Nisip. … Continuă să citești Shambhala 2

Kan și Leul de Peșteră 1. Leul Deșertului De multe luni pașii lui Kan nu mai cunoșteau altceva decât nisipul. Băuse rouă, sfărâmase rădăcini între dinți și spărsese oase vechi, albite de soare, după măduvă. Dar omul nu poate fugi de soarta lui la nesfârșit. Drumul se sfârșea aici. Acum nu mai era întoarcere. Înaintea … Continuă să citești Shambhala 1

-XXXXX- https://www.youtube.com/watch?v=XjXKlaYDIdU Bob Whiting Shambala (Three Dog Night Cover)

5. Umbra Apusului Noaptea se lăsă grea ca un giulgiu de piatră peste crestele munților. Dapyx ședea pe cea mai înaltă stâncă, ținând în palmă Roza Vânturilor, ce ardea aidoma unui soare mic și neîndurător. Cele trei vânturi îi urlau de-acum prin sânge. Crivățul îi răpise amintirile. Aurora Roșie îi dăruise vedenii de sânge. Focul … Continuă să citești Roza Vânturilor 5

4. Focul Ascuns Noaptea coborî grea peste creste. Dapyx și Sunigilda stăteau singuri lângă focul sacru, pe un platou ascuns între stânci. Zia dormea mai jos, învelită în piei. Fumul de cetină se ridica lent, amețitor. Roza Vânturilor zăcea pe piatra altarului, brațele ei de aur rotindu-se încet, nerăbdătoare. Sunigilda îl privea cu ochi care … Continuă să citești Roza Vânturilor 4

3. Sunigilda, Preoteasa Focului Zorii se ridicau roșii ca sângele proaspăt pe zăpadă. Dapyx și Zia urcau spre creasta înaltă, unde vântul bătea mai rece și mai curat. Roza Vânturilor pulsa la pieptul lui, brațele ei de aur rotindu-se încet, ca o inimă nerăbdătoare. Crivățul încă șoptea în oasele sale, dar acum un alt suflu … Continuă să citești Roza Vânturilor 3