Sezonul VrăjitoAreI

„În lumina aceea palidă a lunii și a flashurilor de neon,
Mă strecor printre aburii ce ies din canale ca o felină
Și mă ascund ca o umbră în noapte, ca să scap de om;
Căci îmi urăște natura împletită, dintre țesut și mașină.

IOI

Oamenii sunt ciudați, cu fețe hidoase și boli o duzină,
Fără speranța-n suflet sunt doar niște cyborgi mutilați;
Dar Mașina, Algoritmul ne vor aduce pe toți împreună,
Biomecanici ori organici sau chiar robotronici updatați.

IOI

Inteligența artificială generativă va promova, prin transumanism,
Soluția universală a scoaterii umanității din criza sa existențială;
Eternitatea și infinitul vor fi accesoriile banale ale dorinței de a fi,
Omul-mașină va fi un zeu, iar emoția va fi tratată precum o boală…”

IOI

Așadar, realitatea distopică este a unui viitor gotic și retrofuturist,
Deșert industrializat și poluat, damnat la bucla eternă a unui glitch;
În matricea codului-sursă stă scris, încifrat, în limbaj binar ocultist:
Dacă până și Dumnezeu a ajuns să fie trist: Must be the Season of the Witch!