Cineva pentru altcineva

Acum, de ziua aceasta dedicată ție, eu îmi doresc,
Să te complimentez cu un dram de recunoștință,
Pentru ca în restul zilelor să pot să-ți mulțumesc,
Că ai devenit unul din punctele mele de referință.

Ești mai mult decât pot să cer, decât doar o femeie,
Sunt dependent de felul tău unic în care mă iubești,
Ești cea care-mi taie respirația când ești o scânteie
Care îmi luminează cărările pietruite ca-n povești.

Pentru tine am renunțat la ceea ce aveam, ca să te am,
Iar acum, când firul alb de argint ne împletește cu lauri,
Chiar dacă am primit de la viață și câte un vot de blam,
Nu voi înceta să te urmez printre cele cosmice coclauri.

Voi fi lacul de cleștar-n care îți oglindești timidă fața,
Cu undele line, dulci, alunecând peste pietrele verzi,
Mai străveziu decât amurgul, mai adânc decât viața,
În care să poți, dezmierdată-n veci, iubito, să te pierzi.