Nu-i hodină păntu rockări

Auzi, aci, tu, zvăpăiato, io gâtui chitara, tu ațâță microfonu!
Că acuși începe zbenguiala, crăcănatu’, nădușala, nebunia,
Să-nțăleagă tăt omu’ cum stă treaba la rockări cu Revelionu,
Când noi băgăm deștele-n priză ca să pornim paranghelia.

Clocote sânjele-n mine când aud chitara, basu’ și toba mare,
M-o lovit bufeu’ de căldură de-ni clănțăne proteza-n gură,
Nu mă poci ostoi, nu mă poci ogoi, zâci c-am făcut urticare,
Dau cu cizma de podele de pare că dansez pă praf de zgură.

Uită-te și la zdroaba asta roșcovană cum să strofoacă sub fustă,
De parcă-i un înger la care i-or luat fălcile foc de la ardeii iuți.
Are diavolu-n saboți, urzîci în chiloți, că sare de parcă-i lăcustă.
Zgâlțâie tunetu’… no, așază-te dacă poț, doară nu sântem roboți.

No, stai amu, numa’ încetucu’, că doară nu ne facem seppuku!
De-ncep a hori cu pălincă și slană cu ceapă, dau a mă umfla.
Dejaba dau cu bicarbonat pe gât, zâci că n-am avut de lucru.
Ș-apăi, după dănțuială și râgaiuri, nu mă mai poci dezbrăcina.

Cine dreaq m-o pus să aduc pe vipera asta veninoasă-n catifea?
Ea-i numa’ fibră dănțuitoare, tu ești numa’ un butoi de pastramă.
No, amu, Gligore… afum-o, Ghiuț! De mai poți țâne pasul cu ea!
Cred că mi-am trăit traiu’, mi-am mâncat mălaiu’, de bună samă…