Doi ochi negri, migdalați și sfredelitori,
Mi-au pirogravat pe inimă petale amare,
Ca două picături eterne ce îmi dau fiori,
Și m-au condamnat pe veci la sângerare.
oOo
Doi ochi negri, două întrebări fără răspuns,
Dar, fiindcă pământul se învârte amețitor,
Creând vârtejul vieții și al morții pe ascuns
M-am trezit singur, agonizând în urma lor.
oOo
Poate ar fi timpul să lăsăm durerea-n șoapte ?
Fiindcă se zice că ochii care nu se văd îngheață!
Dar ochii tăi mă urmăresc de dincolo de moarte,
De dincolo de spațiu, timp, de dincolo de viață.
oOo
Nu am nevoie iubit-o de un cât de mic alibi,
Tu știi că niciodată eu nu te-am mințit defel,
Dar nu vreau ca de ochii tăi să mă pot dezlipi,
Și aș mai vrea ca lumea să ne țină minte astfel.
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
„Nu prea mai”? Ce vrea sa insemne asta? Paiii, si daca vrea cineva… cum face?
A naibii comoditate – ce m-am pacalit aici :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pictez din ce în ce mai rar (chiar și pe tableta grafică). Găsesc pe net cam tot ceea ce aș vrea să pictez eu, în manieră apropiată… Deci, da, comoditate.
PS: Vezi că am recuperat piesa muzicală care dispăruse!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, imi plac TOATE alegerile muzicale alese 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai, imi plac tare versurile 🙂 Imi plac si alegerile muzicale, dar mai ales…
Nu imi place, iubesc! tabloul!! Daca as fi fost pe-aproape, as fi vrut sa-l cumpar. Chair Dambly, mai si comercializezi din arta ta?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu prea mai…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tabloul din postare nu e al meu (din comoditate)… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană