DUPĂ PUI DE BOLOJAN SĂ NU DAI CU BOLOVAN

„După pui de moroșan să nu dai cu bolovan. Că dacă l-ai nimeri, ai de capu’ tău a fi”… ne transmite un vechi cântec din Maramureș.

O avertizare străveche pe care poporul acesta pare să o fi uitat, transformând-o într-un ritual național de autodistrugere.

Istoria noastră nu este doar o succesiune de bătălii câștigate discutabil, ci un catalog voluminos de trădări interne, unde „bolovanul” a fost mereu arma preferată a mediocrității împotriva excelenței.

Naționaliștilor de paradă, celor care se umflă în pene cu glorioasa istorie românească în timp ce scuipă semințe pe trotuarele Europei, le reamintesc un adevăr istoric sumbru: de fiecare dată când s-a ridicat câte un lider autentic, fie el vlădică sau opincă, un om cu coloană vertebrală, dornic să scoată țara din noroi, lichelele de curte au complotat să-l execute. Nu au făcut-o pentru principii, ci de groază că reformele le-ar putea castra privilegiile parazitare. Pentru boierul de ieri și politrucul de azi, progresul a fost, este și va fi o amenințare existențială.

Priviți circul actual: asaltul sălbatic împotriva premierului Ilie Bolojan. Moțiunea de cenzură nu este un act democratic, cât o tentativă de asasinat administrativ. Cine aruncă piatra? O coaliție monstruoasă între metastazele comunistoide ale PSD-ului și delirul legionaroid al AUR. Acești indivizi nu se bat pentru „suveranitate”, ci se bat pentru dreptul de a fura fără să fie deranjați de cifre, de eficiență sau de justiție. Se simt încolțiți de rigoarea lui Bolojan așa cum microbii se tem de dezinfectant.

Cine va plăti nota de plată? Nu ei, ci România mută, poporul care privește impasibil cum haitele așa-zis „elitiste” își împart prada. Să fim clari: nu vorbim despre elite intelectuale, ci despre o castă de privilegiați, abonați la banul public, care au transformat statul într-o feudă personală. Acești prădători știu că într-o Românie modernă și reformată, locul lor ar fi, în cel mai bun caz, în beciul istoriei, nu la butoanele ei.

Spectacolul este cu atât mai duios, pe cât este de jalnic, cu cât vedem cum masa critică a nostalgicilor și a dezinformaților crește sub ochii noștri, pe zi ce trece. O gloată de cetățeni captivi în trecut, care îngroașă rândurile „auriferilor”, este hrănită cu ură și frustrare de către cei care, de fapt, îi vor în sărăcie eternă.

Tare mi-e teamă că vom deveni iar ceea ce am fost: un colhoz rusesc, la marginea Europei, unde Justiția este o glumă proastă, iar Statul de Drept, o amintire ștearsă.

Ce mai poți face dacă ești un român pro-european, un om care muncește și gândește? Momentan, asfixia pare aproape totală. Dar tăcerea te poate face complice. Dacă acești români pro-europeni vor ajunge o minoritate irelevantă, atunci înseamnă că „pesedismul și extremismul” vor fi confiscat deja viitorul european al României.

Trebuie înțeles că, dacă dăm cu bolovanul în ultimii oameni capabili să reformeze acest stat, nu-i lovim pe ei, ci zdrobim viitor țării. Dacă „puiul de moroșan” cade sub loviturile sistemului mafiot, va fi, într-adevăr, vai de capul majorității populației.

De data aceasta, s-ar putea ca bolovanul să se comporte ca un bumerang.