În România, criteriul după care se analizează o știre, (dacă este de impact sau nu), nu ține atât de gradul de informare, cât de cel de înfiorare.
Dacă vi cu un stil jurnalistic a la BBC, calm, rece chiar, care îți prezintă faptele, lăsându-te pe tine să tragi concluziile, îl plictisești pe român de îl bagi în sforăit.
Dacă vi cu o relatare înfocată, în care jurnalistul nu se rezumă doar la prezentarea faptelor, ci își dă și cu părerea despre cam cum crede el că ar fi fost mai bine (transmițând din mijlocul viiturii, băgat în apă până la brâu)…Eee…atunci da !
Analfabetul funcțional tot nu înțelege cuvintele. Dar el traduce emoțiile exprimate cât mai colorat.
Este exact aceeași situație ca a daltoniștilor, care iau carnetul de condus cu șpagă. La semafor identifică luminile după poziția lor, nu după culoare.
Deci, dacă nu ajungi la inima românului cu un infarct în primele 5 secunde, cu o orbire temporară, de la un accident vascular cerebral, tot în primele 5 secunde, l-ai pierdut. Schimbă canalul. Alea nu sunt știri, dom’le !
Dă-i titluri cu senzaționalul exagerat, cât cuprinde… ‘Cutremur cu tremur’; ‘rupe tăcerea’; ‘îndoaie durerea’; ‘își deșeală muierea’…’Nu o să îți vină să crezi’…’în viața vieților tale’…’După ce a murit le-a povestit cum a fost’…
Cu alte cuvinte, șochează-l. Ține-l în priză. Contează mai mult știrea că o babă a fost lovită cu copita de calul pe care tocmai îl mulgea, decât că s-a descoperit un nou zăcământ uriaș de petrol în apele teritoriale. Cine plânge după petrol ? Dar la câte babe avem…(ia faceți un calcul rapid !).
Iată de ce teoriile conspiraționiste și știrile false sunt atât de prizate de către cea mai mare parte a românilor. Pentru că se bazează pe reacții emoționale, nu raționale.
Iar românii fiind latini balcanizați, umblă cu fermoarul netras la senzațional și cu emoțiile despletite.

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.