Am luat viața ca pe o fecioară virgină cu suflarea otrăvită
Și am plecat la drum desculț, cu răni ce au lăsat urme adânci.
Prima zăpadă m-a surprins sângerând prin codrii de aramă ruginită,
Iar de atunci Doamne, îmi aștept rândul, căzut pe brânci;
Mă întreb dacă va mai rămâne ceva din tot ce am dăruit,
Și ascult prăbușit în depresia-mi infinită, un radio prăfuit.
Chris Whitley – Poison Girl
Chris Whitley – Dust Radio
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.