MELANIA BATE FILMUL

Cică Melania Trump s-a chinuit ca din banii ei de pușculiță și cu cei 40 de milioane de dolari dați de Jeff Bezos să producă un documentar despre viața ei neagră de la Casa Albă, în care nu dezvăluie mai nimic intim, în afară de luxul și opulența care o chinuie.

Cu puțin ajutor din partea prietenilor, Melania a beneficiat de o campanie de marketing de 35 de milioane de dolari. Plus 3,5 milioane de dolari cheltuiți pe publicitate la televiziunea națională. Plus participarea ei personală la deschiderea Bursei de Valori din New York, pentru promovarea filmului. Unde ea doar a tras de clopoțel…

Trump, la rândul său, s-a băgat până-n gât în promovarea documentarului „Melania”, afirmând în stilul-i caracteristic: „De văzut neapărat. Se vinde rapid”…

La data la care am scris materialul (săptămâna trecută, înaintea premierei), gurile spurcate ale criticilor de film anticipaseră că documentarul „Melania” va fi un dezastru la box office, în primul weekend de la lansare.

„Filmul va rula în peste 1.500 de cinematografe din toată țara, dar capturi de ecran cu hărți ale sălilor cu puțini spectatori au început deja să circule online, alimentând batjocura înainte ca primele bilete să fie scanate”.

„Documentarul Melania, care va fi lansat vineri în cinematografe, a vândut doar 13% din bilete în orașul Palm Beach, Florida, situat în vecinătatea complexului Mar-a-Lago al președintelui Donald Trump. La Palm Beach Regal Royal, doar 234 din totalul de 1770 de locuri disponibile au fost achiziționate pentru weekendul de lansare. La teatrul AMC din Waldorf, Maryland, rânduri întregi au rămas neocupate, fără niciun bilet vândut pentru proiecția de la ora 19:00, miercuri după-amiază” conform presei.

În Marea Britanie, cu câteva zile înainte de premieră la Vue, s-ar fi vândut un singur bilet.

Africa de Sud a retras documentarul autobiografic al Melaniei cu doar o zi înainte de apariția sa în cinematografe, lăsând să se înțeleagă că fițele de pițipoancă americancă nu ar avea un efect pozitiv asupra sudafricanilor.

Documentarul „Melania” se vrea, chipurile, o confesiune profundă, dar seamănă mai degrabă cu o vitrină de mall de lux, în care sufletul e opțional, iar eticheta de preț e obligatorie. O oră și ceva de imagini lustruite în care aflăm, cu o gravitate emoționantă, că viața într-un palat cu aur pe clanțe poate fi foarte grea atunci când nu te înțelege candelabrul.

Camera de filmat alunecă suav peste marmură, mătase și diamante, ca o mângâiere plătită la minut, iar vocea Melaniei ne spune, cu o seriozitate aproape comică, cât de greu e să fii neînțeleasă atunci când ai totul, mai puțin probleme reale. Practic, documentarul e un strigăt mut al unei elite care suferă în tăcere… la clasa întâi.

Într-o lume în care milioane de oameni își calculează existența de la un salariu la altul, Melania ne oferă lecția supremă de empatie: se poate trăi dramatic și în belșug. E adevărat, nu orice belșug — doar acela cu avioane private, reședințe multiple și soți care confundă diplomația cu show-ul.

Campania de promovare, mai scumpă decât bugetul anual al unui oraș decent, a încercat să vândă filmul ca pe un eveniment cultural global. Rezultatul? Săli goale, scaune care au aplaudat singure și bilete care s-au vândut mai timid decât o carte de poezie într-un cazinou.

Iar publicul, nerecunoscător, a refuzat să empatizeze cu drama existențială a unei femei care a avut totul fără să ceară nimic, în afară de tot. Nici măcar apariția la Bursa din New York, unde Melania a tras de clopoțel cu aceeași expresie cu care alții își sună menajera, n-a reușit să convingă masele că acesta e filmul de care omenirea avea nevoie.

În fond, „Melania” nu e un documentar. E o reclamă de lux la nimic, o odă adusă vidului poleit cu aur, un monument cinematografic dedicat ideii că opulența poate ține loc de conținut, iar banii pot cumpăra orice — mai puțin interesul publicului.

Dar poate că adevărata lecție a filmului nu e cea intenționată. Poate că „Melania” ne arată, fără să vrea, cât de ruptă de realitate a ajuns o lume în care cei foarte bogați cred sincer că problema lor principală e lipsa de aplauze.

Și poate că sălile goale sunt, de fapt, cea mai sinceră critică de film posibilă.

„Melania” e un comunicat de presă filmat cu dronă, o autopsie a golului existențial făcută cu bisturiu de aur. Nu aflăm nimic despre om, dar ni se explică în detaliu textura draperiilor. Pentru că, în universul Trump, adevărul e opțional, iar luxul e argument.

Filmul ne arată drama profundă a unei elite care nu mai știe ce să facă cu banii, așa că îi aruncă pe ecran sperând că publicul va confunda opulența cu sensul. Este, practic, povestea unei femei captive într-o colivie de aur, păzită de un bărbat care confundă statul de drept cu proprietatea personală.

Statul american, democrația, valorile occidentale — toate dispar elegant din cadru, ca personalul invizibil al hotelurilor de cinci stele. Rămâne doar imaginea lustruită a unei Americi care se crede imperiu și se comportă ca un reality show prost plătit. Un reality în care președintele face reclamă propriei soții ca la aspiratoare: „Se vinde rapid”, deși nimeni nu cumpără.

Eșecul de la box office nu va fi o surpriză, ci un referendum cultural. Publicul a votat cu scaunele goale. Palm Beach, sanctuarul bogaților plictisiți, a spus clar: nici măcar vecinii nu mai suportă să li se explice cât de greu e să trăiești lângă un teren de golf și o democrație în descompunere.

Când Africa de Sud retrage filmul, nu e cenzură — e igienă culturală. Pentru că fițele de pițipoancă geopolitică nu pot fi exportate la nesfârșit sub eticheta de „valoare occidentală”. Nu orice femeie care a trecut prin Casa Albă a lăsat ceva în urmă. Unele doar au șters praful de pe biroul oval. Cu bucile…

În esență, „Melania” e o lecție sinceră despre lumea superbogată: bani suficienți să cumpere totul, mai puțin respectul; suficientă putere să ocupe instituții, dar nu și conștiințe; suficientă opulență cât să creadă că tăcerea publicului e admirație.

Și când te gândești că, în altruismul ei generos, Melania a vrut „decât” să transmită tuturor aliaților și prietenilor Americii un secret păstrat cu sfințenie și nedivulgat până acum.

Faptul că se poate trăi bine când ți-o trage Trump.