VIOLONISTUL

Știți cum e treaba cu constipatul intelectual ? Dacă nu te apuci de scris când îți vine ideea, rămâi constipat. Eu știu ce vă spun. Fiindcă îmi citesc gândurile, să știți.

Așa că, vrând să scap din acest blocaj al puțului gândirii, mi-am propus să asist pasiv la un concert de muzică simfonică.

Nu, nu îmi trebuie nici să vreau ! Nu sunt genul. Dar eram în criză de idei și trebuia să mă deconstip. Cu orice tirbușon care ar fi apărut în cale.

Așa că am plonjat în necunoscut spre o sală de concerte. M-am strecurat melodic în culise, deghizat în femeia de servici care își caută trombonul.

De undeva dintr-o încăpere alăturată se auzea cum cineva totura o vioară prin metoda scârțâitului cu arcușul pe corzi.

Am vârât capul pe ușă și am întrebat dacă mi se poate acorda un interviu pentru blogul lui Damblarin.

Părea candidatul perfect. Un tânăr tomnatic cu aspect primăvaratic prins între incertitudinile existențiale și aspirațiile artistice, care se ascundea în spatele arcușului.

D: – Nu vă supărați, ce melodie frecventați ?
V: – Nu mă supăr, păi se poate ? ‘ Tărăgănata’ în trei acte.
D: – De ce ați ales să deveniți un violonist simfonic ?
V: – M-am îndrăgostit de vioară încă de mic copil. Pentru că vioara are, cum să vă spun, conturul unui corp de femeie…Ahhh !

Atunci l-am întrebat cum se cheamă peticul acela negru, din partea de jos a viorii, pe care îl tot mângâie cu bărbia, în timp ce o sâcâie cu arcușul ?

V: – Sincer să vă spun, mi-e atât de drag peticul ăla negru, de abanos, încât câteodată adorm pe el în mijlocul orchestrei, visând. Și mă trezesc la sfârșitul operei. Cred că se numește ‘muza pubiană’ în termenii catharsisului…Știți dumneavoastră, Catharsis = purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. Sau, altfel spus, în psihanaliză, efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate… Sau, ‘pupăza neagră’, în latina vulgata și mai pe românește. Pentru că un astfel de petic catifelat, care se încălzește prin mângâiere cu barba ( în cazul nostru, al violoniștilor) este sursa tuturor inspirațiilor artistice…Visul oricărui compozitor…

D: – Da, da, înțeleg … Ăăă … Ce perspective credeți că îi așteaptă pe violoniști în România ?

V: – Acum, că se amenajează tot mai multe piețe și străzi, cred că putem lua locul foștilor scripcari la colț de stradă. Fiindcă respectivii scripcari cântă acum pe Champs Elysees, în metroul londonez sau alte mari capitale europene. Fără să fi absolvit Conservatorul. Fără diapazon, fără dirijor, doar cu audiență directă și pe euro neimpozabili.

PS. Acest pamflet se eliberează fără prescripție muzicală. Dacă observați reacții alergice, înseamnă că sunteți afon din naștere !
Nu vă mai adresați nici medicului, nici farmacistului ! Nu are leac. Nu se moare din asta. Dar nici nu se trăiește din plin…

Cheap Thrills – Sia Violin Cello Cover Ember Trio ‪@sia‬

Wake Me Up – Avicii (violin/cello/bass cover) – Simply Three