Nu, nu are legătură doar cu solstițiu de vară, ăla care le înnebunește pe gospodine că ziua lungă nu se mai termină.
Pur și simplu e vorba de Aurora, care borăște real din orice. Dacă o floare are mirosul prea puternic, Hopa ! și Aurora Boreală cu un ‘Uac’ pe vârful șlapilor. Așa dă ea cu lac pe unghiile de la picioare, ca să nu se aplece.
Cred că ultra sensibilitatea asta la mirosuri vine de la ficatul gras pe care îl întreține cu dulciuri cu rom.
Ea este protagonista celebrei expresii :
„Să bem pentru succese. Cheia marilor decese !”
Pentru soț, Aurora Boreală era o gaură nesustenabilă. Pentru că avea arderile metabolice prea intense și intrau în ea bomboane de ciocolată cu rom ca și cărbunii în locomotiva cu aburi.
De câte ori venea soțul de la cumpărături, erau așa de grele plasele de zici că băgase în ele gravitație. De fapt, erau pe supraplin cu dulciuri alcoolizate.
Drept recompensă, soțul era apreciat ca bujorul de munte. O dată pe an, în sezon.
El, spre deosebire de ea, toată viața a ținut regim. Fiindcă voia să moară sănătos.
Ca să o mai tachineze din când în când, îi băga câte o pastilă de Valeriană în cutia cu bomboane, ca să o audă cum orăcăie. Apoi o întreba cu nedisimulată satisfacție:
– Ai văzut ce bine miroase ?
După ce bora pe canapea, ea îl întreba tacticoasă:
– Nu ai cumva o oglindă ? Că nu îmi mai văd capul. De treabă…
Dar cu proxima ocazie îi turna în secret laxativ în cafea. Ca să-l vadă cum împroașcă mocheta, când găsea baia încuiată.
Așa au înțeles ei să își facă treburile în gospodărie…
Apoi ea îl dojenea avertizătoare :
– Dacă iei suplimente alimentare după ureche, s-ar putea să surzești !
Lui îi plăcea un soi de portocale pe care le mânca cu slănină. Fiindcă miroseau a ceapă.
Nu știa că în secret Aurora Boreală curăța ceapă și o punea în lada cu portocale, printre ele, ca să capete miros.
Când își dădea seama, el se enerva așa de tare că putea bate covoarele cu inima, de la tahicardie.
Bizonul se enerva cu nervii de vedea verde în fața ochilor, în loc de roșu.
Când voia ea ceva, mai întâi îl descosea la cusătură, ca să vadă dacă e solvabil și potent financiar. Când el realiza ce vrea ea de fapt, o avertiza :
– Vezi că bălăriile pătează !
Era rândul ei să se enerveze :
– Bine atunci. Mă duc să ‘miau’ singură !
– Mare doamnă ! (o întărâta el)
– Am făcut băieți, nu fete, ca să fiu soacră mare. E normal !…
Și uite așa, Aurora Boreală, lumina viața de cuplu mai abitir ca solstițiu de vară. Fiindcă ea lumina și noaptea…
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Eu cred că Aurora e gravidă, și nu cu bărbată-su, Doamne ferește, ci cu amantul, care, culmea ironiei vieții, e chiar prietenul de pahar și de sfaturi bărbătești al soțului, ceea ce transformă toată situația într-un mic vodevil cu accente de telenovelă românească de duminică seara, că doar așa-i stă bine unei povești condimentate cu pofte bizare, alcool în loc de castraveți murați, frișcă pe mămăligă și dorință arzătoare de sarmale reci la trei dimineața, semn clar că e băiat, băiat cu sprâncene stufoase și pigmentație suspect de închisă pentru neamul lor palid ca varul, copil care, când o să vină pe lume, o să se uite la bărbată-su direct în ochi cu o privire de “te știu, frate, nu știu de unde, dar parcă ai fost martor la ceva ce n-ai înțeles pe deplin”, și-atunci, între două sughițuri și trei bătăi de inimă accelerate, o să se instaleze suspiciunea, dar prea târziu, căci Aurora deja i-a promis amantului că dacă pruncul iese cu nasul lui, o să-i pună și numele lui, în timp ce bărbată-su, bietul, o să crească odrasla cu o mândrie confuză și-o sprânceană ridicată, neștiind că de fapt își leagănă rivalul în miniatură.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu te contrazic, că prea o zici cu foc ! Vorbești cu greutatea unei cunoscătoare. Pardon, născătoare. Aici poți refula liniștită, chiar dacă nu se vând indulgențe, ca la Vatican. Dar o oarecare atmosferă bisericească se crează oricum. Când scrii tu îmi fac eu cruce, când îți răspund eu, îți faci tu cruce. Și uite așa, ne crucificăm reciproc… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La paisprezece ani, Dorian-Marcu-Gabriel-Dan-Mondialul, zis Dodo, zis și „ăla cu sprânceana lu’ Gicu și nasu’ lu’ Relu”, s-a prezentat la Evidența Populației ca la Oscaruri, cu șlapi, freză dată cu apă și atitudine de băiat care știe deja ce-i viața, însoțit de taică-su, care-l tot măsura cu o privire de parcă încerca să citească ADN-ul cu ochiul liber. Când funcționara, plictisită și cu bigudiuri imaginare, a întrebat „Numele tatălui?”, Dodo a zâmbit larg și a zis: „Relu.” În acel moment, universul a tușit. Aurora, în spate, cu un damf serios de shaorma cu maioneză cu usturoi din plin în jurul ei, a scos un „Doamne iartă-ne” printre dinți, iar taică-su a simțit cum i se aburesc lentilele de la ochelari mai tare decât geamul de la cuptor. „Gabriel, doamnă, Gabriel! A încurcat copilul numele, că l-am certat aseară că stă prea mult pe TikTok”, a încercat Aurora să dreagă busuiocul. Dar Dodo deja se uita în ochii tatălui oficial cu acel zâmbet pe care doar un fiu cu tată incert îl poate avea genul de zâmbet care spune „Tu m-ai crescut, frate, dar ADN-ul are alte glume…..😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
– Hai, că iar te-ai scos ! Ești artistă, ce mai… 😉
Vezi că te așteaptă un comentariu de la amiază,
la Funky Cold Medina ! 😉
ApreciazăApreciază