Nostalgia

Există multe vânturi ce bat din răsărit;

Unele reci, altele calde.

Există multe râuri ce curg spre asfințit;

Cu unde seci pe pietre salbe, săpând în stâncă de granit,

O umbră adâncă de migdal, cu pete albe.

oOo

Or fi mai multe pe pământ ce zac în noapte

Și cer lumina însutit,

Și-ar vrea să fie negândit de multe șoapte,

Ce lumii-ntregi să-i spună toate,

Ce-n suflet li s-au ofilit.

oOo

Nu poți cuprinde un infinit cu brațul tău,

Ești singur și e rece printre stele.

Trăiește-ți clipa propriului tău Eu,

Căci fiecare om e-un strop din vastul hău,

Din marea de neîmpliniri și de durere.