Unii au murit de seceră

Cred că sângele vărsat strigă din țărână, nevinovat:

”Unii au murit de coasă, iar alții, au murit de seceră!

Nu lăsa Doamne ca destinul nostru să ajungă uitat,

Nu lăsa Istoria să se repete, ca o moară care treieră!”

 

De câte ori mă uit în oglindă, văd un giulgiu cărămiziu,

Cum flutură ca un drapel criminal peste reci trupuri,

Cu secera și ciocanul sfârtecând și zdrobind țesutul viu;

Până când să mai taci, cum să poți să te mai bucuri ?

 

Citesc lăcrimând pe pagini îngălbenite de neagra istorie

Și lacrimile-mi îngheață instant , ca un blestemat polei,

Unii au fost secerați, ca alții să culeagă snopii de glorie,

Iar istoria continuă și azi să fie bună doar pentru mișei.

 

Cerul nu mai are are timp, iar timpul nu mai are răbdare;

Le voi întinde cheagurile pe o felie de pâine de secară,

După ce voi fi tras toți securiștii pe roata istoriei murdare,

Căci dacă unii au murit de seceră, alții vor muri de ocară.

Damblarin