Fiecare particulă are antiparticula ei. Materia însăși are antimateria ei. Fiecare geniu a avut în istorie detractorii săi. Fiecare mare artist a avut epigonii lui. Fiecare dintre marii filozofi neînțeleși a avut parte de doza lui de împotrivire și critică din partea unei societăți care nu putea să-i asimileze. Fiecărui pionier, deschizător de drumuri, i-a fost contestată la început destinația, motivația. Fiecărui mare vizionar i-a fost desființată proiecția asupra viitorului și i-au fost anulate imaginile posibilelelor consecințe.
Grigorescu a murit. Eminescu a murit. Topârceanu a murit. Ion Luca Caragiale a murit… Și nici eu nu mă simt prea bine…
Este că nu v-ați așteptat? Nici eu…
Dar acum, lăsând gluma la o parte (deși e cam dificil în cazul meu), vă întreb: ar deveni lumea un loc mai bun dacă aș dispărea în secunda doi a anului 2026? De la debutul lunii noiembrie am programat să apară zilnic câte o postare până la data de 31 decembrie a anului curent. Deci anul 2025 este acoperit până la final.
Știu că aș face fericiți un număr de detractori care spumegă la materialele mele (deși nu-i obligă nimeni la lectură). E totuși o întrebare justificată, având în vedere polarizarea socială din societatea românească. Polarizare care a contaminat și diaspora.
Luând în considerare faptul că numărul celor pe care experiența de viață și educația i-au dotat cu un spirit critic, analitic și cu capacitatea de a sonda adâncimile dintre rânduri se împuținează pe zi ce trece, în favoarea generațiilor de „zombi” cultural-analfabetizați, cred că dilema „să mai scriu sau nu din 2026, în aceeași manieră consacrată” nu e deloc lipsită de sens.
Uite cum facem: eu vin în întâmpinarea voastră prin faptul că voi lăsa comentariile deschise (să treacă de moderare) atâta timp cât vor fi la subiect, on-topic. Voi răspunde doar la cele la care voi considera!
Ce ziceți? Vă băgați? Cu ouă clocite, cu roșii borșite, cu borcane-nverzite sau cu perii de sârmă și pile tocite… Cu tot ce aveți în dotare. Va fi un fel de „Ușile Deschise”, la care să se bucure și gura lu’ dușmanii mei, că și ei e lume…
Skin – Should I Stay or Should I Go
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Mai bine mai târziu…Punctual, în urmă cu câteva zile, am dat curs rugăminții tale. Doar că nu știu cum s-a întâmplat, dar răspunsul meu țintit s-a rătăcit în tenebrele internetului!Așa că, revin cu o opinie exprimată franc, fără niciun fel de menajamente.Libertatea de a face orice crezi că îți este bine îți aparține în exclusivitate. Eu nu pot decât să consider că decizia ta (de a te opri aici din scriitură) ar fi prematură. Și că ea nu se datorează doar epuizării rezervei de materiale nepublicate. Chiar dacă ar fi așa, talentul inepuizabil pe care l-ai probat până acum, nu o justifică. Asta înseamnă că te îndemn să-ți mobilizezi rezervele de imaginație creatoare – de care ai administrat suficiente dovezi că le ai – și să-ți vezi (în continuare) de treabă. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că – altfel – ar fi păcat. Iar de pierdut ar avea toată lumea care face parte din acest „joc” inepuizabil al minților ascuțite.Așa că, din nou pe cal și… dă-i bice!Doar de bine!P. S.: Rămân același lector fidel al producțiilor tale literare! Aștept – cu interes – urmarea!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Te alinți, Damblarin!
Când vei fi mort, doar atunci nu vei mai scrie. Până atunci… vei scrie mereu. Fie și pe albul pereților, ca să te vezi și în același timp să scapi de tine.
Unii oameni [te] iubesc până la ură. Scrie-te și pentru ei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oana, trebuie să recunosc că m-ai luat prin surprindere. Nu mă așteptam de la o mimoză ca tine. Ai oferit una dintre cele mai directe pledoarii în favoarea rămânerii monstrului pe blog. Înseamnă că scurtul tău contact cu bestia te-a vindecat de o sumedenie de angoase… Felicitări! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se mai schimbă și mimozele…
M-am “vindecat” și datorită altor “bestii”, sunt mai directă acum.
Sănătate să ai, restul curge de la sine… 🌸
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dambly, SA. NU. INDRAZNESTI!
Nu. Deci, nu! Eu, nu iti dau voie! Punct.
Obiectii??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă mai îndrăznesc?… 🙂 Păi am lăsat manualul cu secretele scrierii damblariene. Ce aș putea lăsa mai mult?
ApreciazăApreciază
Depinde de noi dacă va fi mai bună. Abandonul civic nu ajută.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exprimat deja în altă parte, aduc şi aici votul meu la dilema gazdei,: e prea tărziu. Să renunţi acum înseamnă să-ţi continui viaţa cu o mână legată la spate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule „Damblarin”, vă citesc de ani buni, cu discreția celui care stă mereu în prag, dar nu îndrăznește să bată. Astăzi simt însă că a venit clipa să-mi las vocea auzită. Mi-ar părea nespus de rău să vă opriți din scris. Universul damblarian este, pentru mine, o pată de culoare rară și excentrică, un relief viu într-o lume tot mai ternă, un spațiu în care angoasele și anomaliile societății românești, de ieri și de azi, sunt denudate fără menajamente. Sunteți, poate, „ultimul mohican” dispus să scrie despre lucrurile pe care ceilalți nici nu vor să recunoască măcar că există. Da, există adevăruri care dor, care ne stingheresc, care nu ne onorează, nu atât individual, cât ca parte a colectivității românești. Iar dumneavoastră ni le reamintiți cu o savoare acidulată și pișcătoare, într-un registru care v-a devenit semnătură. Ați creat un stil autentic, imposibil de imitat, iar dispariția lui ar lăsa în urmă un gol ce nu poate fi umplut. În această privință, mă alătur celorlalți comentatori: am pierde noi, cititorii anonimi, și ați pierde și dumneavoastră.
Aș vrea să dezvolt. După atâția ani de scris, v-ați format, inevitabil, reflexe greu de ignorat. Mintea dumneavoastră adulmecă umorul negru și grotescul din cele mai aparent banale întâmplări ale vieții și le ridică la suprafață prin mijloace ingenioase. Acest mecanism interior nu se va opri în ianuarie 2026; dimpotrivă, vă va însoți, poate chiar vă va bântui. Pentru că, oricâte idei, poante sau figuri de stil ați arhiva, ele nu vor găsi eliberarea firească dacă blogul nu va mai exista. Iar dumneavoastră, cred, nu scrieți doar pentru sine, ci pentru alții (încă un dar generos cu care ați fost înzestrat alături de talent).
Da, poate că unul dintre comentatorii anonimi are dreptate când afirmă că adevărata valoare v-ar putea fi recunoscută pe deplin abia după ce nu veți mai fi. Atunci noi vom răsfoi arhiva, obligați și triști. Un fenomen, poate, natural, dar nedrept și tulburător. În cele din urmă, recunosc: oricât talent ați avea, scrisul rămâne o muncă ce cere timp și energie. Poate că o parte din oboseala și saturația pe care le resimțiți provin și din ritmul alert pe care vi l-ați impus în ultima vreme. Poate că, dacă ați lua piciorul de pe accelerație anul viitor și ați scrie mai rar, ați putea continua să rămâneți prezent spre bucuria tuturor celor care vă citesc și vă apreciază.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Icimeriene, în anticiparea momentului pe care îl dezbatem am golit arhiva cu ‘Nepublicate’, care s-au strâns în decursul timpului. La finalul anului va bate crivățul prin cămara golită.
Deci și să vreau, nu mai am rezervele strategice necesare menținerii unui ritm cotidian. Dar, rămâne de văzut cât mă va mai ține bateria și în ce mod va trebui setată ca să mai funcționeze, dacă e să mai fie…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Consider (ca si un arTrist cu tot viitoru-n spate ce sunt) ca daca ai capacitatea sa creezi ceva frumos esti “sa zicem obligat” sa o faci de dragul celor care nu pot. Pentru cei care cauta ceva frumos in lumea asta plina de scarba si puroi ( da stiu…pofta buna). Atata timp cat tie nu iti cauzeaza necaz,va fi mereu cel putin 1 care te vede si apreciaza! Ai nevoie de pauza? Ia ca-i buna! Dar sa te opresti de tot fiindca X si Y nu mai au loc in alfabetu’ blogului nu e drept!!! Gusturile nu se discuta! Da’ ce-i mort mereu o sa puta! Cei care te consuma cu sinceritate o fac fiindca le place si vor! Mai sunt si cativa care au intrat aici prin alunecare cand le-a iesit morcovu’ naclait si incercand sa-l prinda sa nu se manjeasca au scris cu stanga…Matur sau cu matura treci peste si nu opresti uzina ca i-ai simtit la unu besina! Suntem rai si pacatosi si avem nevoie de frumos,in toate formele lui! Damblarine,suflet de artist,ce faci fa cu bucurie proprie first si apoi ce mai vine de la lume! ♥️ 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu personal am jelit prima ta moarte – si m-am veselit la inviere 🙂
In zilele acestea unde adevarul trebuie cantarit de multe ori pana realizezi daca este sau nu este..personal imi va lipsi mult Damblarin..dar ca marii artisti – abia dupa trecere au fost apreciati deplin .
Damblarin a lasat o carte de citit dar spontaneitatea..raspunsul la zbaterea silnica a neamului sa iasa din canalul infundat este o nestemata..fiecare pas..fiecare bucata de rahat turcesc impletit este delicioasa.
Stiu ca este un efort constant scrierea , dar talentul da pe dinafara – se pierde maretia ce se zbate intre cele doua urechi .. asternuta pe foaie are alta valoare decat o injuratura sau un ochi critic aruncat in gol peste adevarul trist si stramt in care traim.
Disparitia ar fi o mare pierdere pentru creatie si pentru toti..asa ca mai ramai..o..ramai 🙂
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de oameni autentici. De voci care nu se vând, care nu se ascund după like-uri sau algoritmi, ci care spun ce simt și ce gândesc, așa cum cred ei. Lumea este plină de replici gata-fabricate și de imagine versus realitate iar găsirea unui om care scrie cu adevărat devine un dar rar. Damblarin este unul dintre acei oameni. Goe, Renata, Aldus sunt parte tot din acei oameni care scriu pe bune. Campy este o paiață, vai de capul și de scrisul ei. Cuvintele celor care scriu pe bune nu caută aplauze sau popularitate, ele caută suflete. Citind ce scrie, simți că cineva te înțelege fără să te judece, că cineva a avut curajul să fie vulnerabil și să transforme acea vulnerabilitate în poveste. Scrisul autentic nu e despre faimă sau cifre, ci despre conexiune, despre a atinge oameni cu sinceritate. Deci daca 1, 2, 3 oameni te citesc este WOW. Nevoia de oameni nu e doar o nevoie literară, ci o nevoie umană.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu aș fi supărată foc adică foarte supărata și tristă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Campy, de la tine mă aștept să-ți susții afirmațiile cu argumente puțin mai elaborate. Pentru că decizia pe care o voi lua depinde de reacțiile pe care le voi primi. Sau de lipsa lor…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pleca Dambly, te rog nu pleca dintre noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar, ce te-a apucat așa din senin? Te doare ceva?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că mă doare talentul. E prea mult și începe să cristalizeze pe la încheieturi ca și guta… 😉
Din vară mă lupt cu tentația asta suicidală de a renunța. Ar fi a doua oară. Și cred că de data asta mi-ar reuși (nu doar 4,5 ani) ca înainte. Realitatea este că am revenit pe blog după sâcâielile unui prieten.
Dar știi cum e, tot ce e bun se termină la un moment dat…
Nu sunt interesat de argumentele emoționale cât de cele care încearcă să îmi demonstreze că ceea ce fac eu aduce pentru urmăritorii fideli un ‘acel ceva’ care chiar reprezintă un strop de ‘uau’ într-o lume care și-a pierdut parfumul.
Dacă ajung la concluzia că am reușit să creez adicție pentru unii, atunci poate că merită să mai storc lămâia (lămâia mea) de dragul lor. Pentru că aș ști că aș avea pentru cine…
Menționez că nu fac bani de pe urma blogului. E un hobby (adică ceva care mă costă chiar dacă îmi place)…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da-da, stoarce lămâia pentru mine și pentru prietenul care te-a readus. Da-da pentru mine tot ce postezi este UAU adică WOW. Nu faci bani de pe urma blogului, dar ia spune-mi tu mie Cine face bani de pe urma blogului? Se scrie din plăcere.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știi cum se spune Câmpeanco, numai cu o floare nu se face primăvară…
Vom vedea dacă cei care simt ca tine vor fi mai mulți ca cei care simt altceva…
ApreciazăApreciază
Poți să le dai de știre lui Iosif, Goe, Renatei și lui Aldus că nu le voi modera comenturile (dacă vor binevoi să se exprime on topic). Acum e momentul să mă desfințeze! (promoție de Black Friday)…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu dau eu de știre. Eu scriu doar ce simt eu. Deci, nu pleca. Stai aici. Stai cuminte. Eu citesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În nici un caz nu ar fi lumea mai bună fară Damblarin! Mi-ar lipsi mult umorul şi sarcasmul tău, sau poeziile…unele te taie pe inimă, sau te îndeamnă la meditare. Muzica pe care o pui, sau picturile, caricaturile, toate astea înseamnă Damblarin. Tu ai mai fi același fără toate astea?? Cât despre cei care nu încap de tine pe planetă…de obicei sunt oameni care nu sunt în stare să creeze conținut, şi se hrănesc cu ură. Nu ar trebui să îi bagi în seamă. Eu îmi doresc să scrii în continuare, să fii tu însuți, să dai savoare vieții stresante pe care o trăim.
Deci, mergi înainte cu tupeu! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Scrie! Nici un scriitor nu a scris pentru noi. A fost o necesitate interioară.
O mică excepție, pușcăriașii au alte motive. Cred că nu din pușcărie scrii, că prea o faci cu inimă.
O faci bine! Când scriai cu mai multă vervă, pac, gata, se aprinde becul roșu că cerneala este pe rezervă?
Mie mi-ar lipsi!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Comentariul unei urmăritoare care nu are cont de wordpress, preluat de pe Facebook cu copy paste:
Sub nici o forma nu renunta!
Si asa suntem putini cei lucizi. Orice forma de inteligenta prezenta in societatea asta infecta, conteaza. Chiar daca uneori avem senzatia ca stralucim degeaba, nu este asa. Cineva, undeva tot observa si, cel putin, e pus pe ganduri!
Asa ca dă-i ‘nainte dragul meu. Nu astepta gratulatii, dar fi convins ca cineva, undeva te apreciaza si se bucura!!!
Elisabeta Taran
ApreciazăApreciat de 3 persoane