SALUT DE BUCUREȘTI

Îmi pare rău să o spun, dar se pare că bucureștenii suferă un intens și subtil proces de maghiarizare.

Sau, o fi doar un proces de aculturație adus de România de tranziție ?

O să ziceți că mă leg de conjugarea verbului ‘a fi’ (ăștia e proști), sau a folosirii conjucției ‘decât’ ( mi-a dat decât ouă ). Nu. Astea au devenit de mult clișee. Toată lumea a înțeles că nu-i poți scoate pe bucureșteni din astfel de bucalisme.

Exemplul cel mai recent însă, sută la sută  bucureștean, este salutul:
‘- Salut coaie !’, adresat unui interlocutor la singular.

Conform Dicționarului-Tezaur, publicat sub egida Academiei Române, corect din punct de vedere gramatical ar fi:
‘- Salut coi !’
Iar dacă salutul se adresează unui grup organizat de la minim doi membri în sus, atunci, da:
‘- Vă salut, coaie !’

Dar colocvialul ‘- Salut coaie !’ adresat unui singur bucureștean, sună a încercare timidă din partea unui secui din Harghita de a deschide o conversație cu un bucureștean rătăcit prin Miercurea Ciuc.
La care salutul de răspuns cu accent ardelenesc (dacă ar fi să respectăm gramatica de la București), ar putea suna cam așa:
– No, serbus, mă rahați !

Acum întreb și eu (nu dau cu parul) păi se poate, stigmați și stigmate coaie ?

Unde ducem limba aceasta, atât de dulceagă unora, limba română ? Către ce noi dâmburi și hârtoape de cilibidație și regres ?

Nu a fost ea destul de năpăstuită că de veacuri a fost ‘în adâncuri înfundată’ ? (vorba poetului Mateevici).

Fiindcă de câte ori voiau valahii să o scoată de prin codri de aramă, trebuiau să o afunde la loc. Că apăreau ba hunii, ba halții…

Slavii, cu accentul lor apăsat, greoi și parcă voit neandertalian. Ca să sune feroce și balșoi.

Turcicii pecenegi, apoi verii lor, cumanii. Accente bizare și stranii pentru latina deșirată moștenită de valahi de la mozaicul de coloniști aduși de romani în provincia nou cucerită.

Mai târziu au început să apară și rromii, cu fonetica dată la maxim pe H. (H)aur.

Apoi au apărut triburile maghiare cu accentul lor de broscuță cu gura lată.

Și uite așa, limba română se căznea să se nască. Neștiind de la cine și ce să moștenească prima dată.

Iar acum, voi, cei de la București, ce faceți cu ea, estimabile coaie ?

Tu, ca un distins bucureștean ce te pretinzi, te plimbi pe promenada de pe bulevard și saluți coaie ?

Pe fundalul specificei lipse de apă caldă, nici nu vreau să îmi imaginez cum miros vara conversațiile pe marile bulevarde din București. Și asta fără ca să luăm în calcul aportul clasei politice.

Nu ar fi mai bine să mutăm capitala la Târgoviște ? Nu de alta, dar e aerul mai curat…