Ceea ce m-a determinat să scriu materialul de față nu este ironia vieții și a morții, ci ipocrizia religioasă.
După ce Franța a introdus în constituție dreptul la avort, Biserica Catolică s-a grăbit să declare cu mânie proletară: „Nu poate exista niciun ‘drept’ de a lua o viață umană. Și ‘protecția vieții să devină o prioritate absolută’.
Aceeași Biserică Catolică a binecuvântat cu evlavie plină de pioșenie milioane de neavortați, pentru a fi sacrificați pe altarul războiului.
Poziția actuală a Bisericii a rămas aceeași, în caz de un conflict armat.
Să facem împreună un exercițiu cinic, de imaginație, de dragul analizei.
E păcat, nu-i așa, ca ființa umană să moară în stadiul de embrion, irosindu-se. Când poți să o naști, să o crești, să o îngrași. Să o înveți ce înseamnă dragostea și să o convingi că viața e frumoasă dar merită trăită. Iar când ajunge adultă, Biserica e de acord să-ți binecuvânteze această ființă umană ca să moară în război.
Derulând filmul înapoi, nu putem să nu ne întrebăm: păi de ce să nu-l avortez și să-l scutesc astfel de agonia morții într-un război absurd ? Și să-i scutesc și pe părinții lui de vreo douăzeci de ani de sacrificiu în van ? Ar fi mai ușor pentru toți cei implicați…
Altfel, se va ajunge la situația absolut penibilă și cinică în care Putin a invitat mamele rusoaice sa facă mai mulți copii, pentru că Rusia are nevoie de mai mulți soldați…
Sigur, veți afirma că dacă ești atacat trebuie să te aperi de agresor, ceea ce duce inevitabil la război. Dar decizia aceasta este de natură politică. Nu ar trebui să fie de natură religioasă. Dacă Biserica ar urma exemplul fondatorului creștinismului, ar sta departe de politică, nu în fruntea ei.
Iată de ce, ca instituție religioasă, dacă critici avortul dar binecuvântezi războiul, ești o instituție ipocrită.
Dacă consideri tu, Biserica Catolică, că trebuie ca ‘protecția vieții să devină o prioritate absolută’, fi consecventă. Și apără viața pe toată durata ei ! Detașat de presiunile social-politice.
Și dă-i embrionului șansa, nu doar să se nască, ci și să îmbătrânească.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Reprezentanții Bisericii, indiferent de confesiune, condamnă oficial războiul ca pe un rău. Deși susțin, în termeni morali, ideea de apărare și binecuvântează soldații ca oameni, oferindu-le protecție spirituală, acest lucru nu înseamnă că aprobă războiul în sine.
ApreciazăApreciază
Din câte înțeleg, Franța a introdus dreptul la avort în constituție abia anul trecut (deși acesta era legiferat încă din 1975). Nu-mi e clar însă la ce binecuvântare a războiului (sau războinicilor) te referi. Dă’ și tu un link să mă culturalizez. 🙂
Altfel, ca discuție teoretică și ruptă de context, ipocrizia presupune o disonanță între declarații și convingeri/fapte. Ce consideri că e bun și ce e rău în poziția actuală a Bisericii Catolice din Franța? Sau cum ar fi fost ideal: să criticăm avortul și războiul deopotrivă, ori să aprobăm avortul și să binecuvântăm soldații?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Articolul din presă cu introducerea în Constituția Franceză e de anul trecut (materialul făcut de mine a stat oleacă pe tușă). Găsești prin presa centrală subiectul…
Discuția nu se referă strict la un război anume, de actualitate, ci la o perspectivă mai largă, în care Clerul binecuvântează armatele înaintea lansării în conflict cu ‘ceilalți’ catolici (sau creștini). E nevoie să intru în amanute ?
Da, după părerea mea ideal ar fi ca dacă criticăm avortul, să ne abținem și de la ‘avortarea’ tinerilor în război, cu ‘binecuvântarea lui D-zeu’, cică…
ApreciazăApreciază
Păi mă gândesc că fix asta lipsește: cazul particular. Și că discuția s-ar cere purtată pe fiecare caz în parte. Pentru că în literatura religioasă există și arhetipul eroului. Îl vedem chiar în Vechiul Testament, unde Dumnezeu binecuvânta oștile, le cere să meargă la luptă etc.
Găsești că fragmentul ăsta din imnul național românesc („Deșteaptă-te, române!”) comportă contradicții religioase? Altfel, e drept că de la WW2 încoace nu prea am mai auzit de armate de eliberare a Franței, ci mai mult de colonizare, sau politice, dar la modul strict teoretic, nu orice război este împotriva principiilor morale și dumnezeiești.
Obiectivul acestei scurte intervenții nu este să justific catolicismul francez, ci să subliniez că religia nu este automat incompatibilă cu orice fel de război.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Articolul meu nu abordează lucrurile la nivelul universal al religiei în ansamblul ei. Ci doar la creștinism. Nu se referă nici măcar la Legea Mozaică și perioada Vechiului Testament. Ci doar de la momentul în care Cristos afirmă: „Ați auzit că în vechime s-a spus…Dar eu vă spun că de acum încolo”…
El a tras o linie și a pus bazele unei noi religii, unei noi viziuni despre lume și un nou raport în relația omului cu D-zeu. În această nouă ‘Cale’ el introduce celebra frază ‘Să vă iubiți vrășmașii’. De asemenea, ‘Ucenicii mei nu fac parte din lume’ și ‘Cine scoate sabia, de sabie va muri’ (ca să mă rezum doar la câteva exemple în legătură cu topicul). Cred că reiese destul de clar care era punctul de vedere a lui Isus și a creștinilor din primul secol, vizavi de implicarea în războaie.
Cât despre imnul național românesc, cred că s-ar impune o actualizare. Este rupt de realitatea istorică contemporană. A fost scris în exaltare naționalist-ortodoxă, în perioada în care nimeni nu își imagina că vom ajunge aliați strategici cu turcii, ca să ne apăram de ortodocșii rusi…
ApreciazăApreciază