MAI IEȘIȚI DIN ZONA DE CONFORT ?

Specialiști colorați și cu trilul exersat, ne recomandă că dacă vrem să progresăm, trebuie să ne depășim constant limitele. Trebuie să ieșim din zona de confort.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne menținem într-o constantă stare de asediu. Să nu lăsăm garda jos nici o clipă. Nici când suntem pe veceu. Să ne ștergem doar cu o mână. Iar o mână să o păstrăm liberă, pentru orice oportunitate care ar putea să mai apară. Să nu irosim timp prețios dormind, fiindcă vom dormi destul pe lumea aialaltă…

Poate de asta unii se grăbesc să ajungă la odihna veșnică, ca să scape de stres ?

Nu e de mirare că din ce în ce mai mulți tineri ambițioși recurg la stimulente chimice pentru a face față solicitărilor competitive ale lumii moderne. Și sfârșesc prin a-și depăși limitele. În ospicii cu tentă mentală scăpată de sub control.

Am observat un entuziasm sporit la infuențării care îi îndeamnă pe alții să iasă din zona lor de confort, dar un entuziasm scăzut a acelorași influențări, când vine vorba să își urmeze propriile sfaturi.

Ceea ce nu explică nimeni (cu excepția lui Damblarin) este faptul că atunci când îți părăsești zona de confort familiară, intri în zona de pericol necartografiat.

De exemplu, mulți tineri care au vrut să expandeze mușchiulețul țigănesc de pe ei, au trecut pe furaj concentrat, din borcane de plastic.
Au sfârșit cu pastramă, sâni feciorelnici și un instinct matern în dezvoltare.

Fetelor care au vrut să devină regina balului și au trecut pe cosmetice revoluționare, a început să le crească mustața și ‘mărul lui Adam’. Și să li se modifice vocabularul. Gen: ‘Băga-mi-aș p*la !’

După părerea mea (și a altor specialiști) confortul face parte din sensul vieții. Iar echilibrul este secretul prin care poți atinge acest sens. Acela de a fi fericit că exiști.

Deci, dacă obiectivul tău suprem în viață este să fii No.1 pe podium, să fii medalia de aur, să fii cel mai tare din parcare (indiferent de domeniul ales) ești invitatul meu să-ți părăsești zona de confort în timp ce ești deja în zona de pericol.

Dar fii bun și lasă-ne pe noi, ‘ăștialanții’, care nu vrem să rupem gura târgului, nu vrem să impresionăm pe nenea Nobel cu nimic și am înțeles că gloria e trecătoare. Iar cu cât urci pe scara către ultimul nivel, cu atât vei cădea, în mod inevitabil, mai de sus. Iar dacă vei reuși să ajungi la ultimul nivel, vei descoperii că ești singur și că acolo suflă vântul ca pe Everest.

Lasă-ne pe noi să ne molfăim popcorn-ul, să ne bem berea și să ne hizlim de pe canapea la desenele animate cu Tom și Jerry. Să ne depunem în liniște colesterolul și celulita de pe junk food-ul atât de ieftin și atât de gustos.

Că indiferent ce bagi în tine, tot în sistemul de canalizare sfârșește. Și oricât te-ai zbate să strălucești, să ajungi cu ‘stea în frunte’, vei avea soarta lui Eminescu:
‘Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte’.