Sunt trăgător de elită, un lunetist, un mercenar,
Plecat de prea mulți ani și mai mereu pe fugă;
Din Legiunea Straină vin să plec genunchiul la altar
În fața ta, o Doamne, ca să-ți prezint o rugă.
oOo
Nu am plecat de bine ci am plecat de disperat,
Că nu am mai avut loc de cei care furau;
Ca să-mi iau pământ și casă, să fiu bun de însurat,
Am ajuns să sângerez pe bani, ca cei care nu au.
oOo
Doamne Dumnezeule, tu pe toate le-ai făcut
Cu mare-nțelepciune și frumos le-ai așezat;
Ai pus lumina în lume încă de la-nceput,
Dar rogu-te mă iartă, pe noi…ne-ai cam scăpat.
oOo
Cred că ne-ai scăpat în cap, dar nu ne-a prea durut;
Ne-ai șters frumos de praf, ne-ai lustruit un pic,
Iar noi ne-am ridicat mândri, fără să fi văzut,
Că avem capul pătrat și unghiul foarte mic.
oOo
De ce ai croit o lume cu axa atât de mare
Și ai pus-o în echilibru prin legea compensației ?
Și de ce-ai făcut românii afară din tipare,
Ca să nu poată intra în sfera civilizației ?
oOo
Ai pus în țara asta din toate din belșug;
Ai pus grămezi de aur și roditor pământ,
Dar avem mentalitate de boi ce trag la plug,
Căci nu ne-ai dat prea mult discernământ.
oOo
De veacuri noi suntem ca nici o altă nație,
Prea slugi și prea calici, prea hoți și prea creduli ;
Noi nu suntem un popor, mai mult o populație,
Ce-și fură unii altora jegoasele căciuli.
oOo
Pe puținii dintre noi ce au vrut să ne ridice
Am tăbărât cu gloata săltându-i din așternuturi;
Ai vrut o Cuza, să ne modernizezi, se zice,
Dar ‘Monstruoasa Coaliție’ te-a alungat în șuturi.
oOo
Corupți cu fălci de popândăi și pântece vorace
Vând fără de rușine toată truda acestui neam;
Mulțimile zâmbesc debil și își fac într-una cruce,
Când li se promite generos câte un cocean.
oOo
De vrem ca să distrugem cumva această țară
Și aceast popor nevolnic format din bravi eroi,
N-avem nevoie Doamne de dușmani din afara,
Fiindcă dușmanii noștri suntem de fapt chiar noi.
oOo
Cu arma-n mână am fost parașutat în lung și lat;
Din jungle-ntunecoase și mlaștini foarte adânci,
Și șiroind de sânge peste teren minat,
Cu lama-n dinți și în spate, m-am târât pe brânci.
oOo
M-au avansat în grad și acu predau la școală,
Dar am ajuns să-mi fie rușine că-s român,
De câte ori citeam în presa occidentală
Cum peste democrație corupția-i stăpân.
oOo
Dar până când o Doamne, vom fi așa reduși,
Încât să nu pricepem în ce parte e mai bine ?
Să ajungem încă o dată să fim călcați de ruși,
Lăsând plecați iar capul strivit cu opresiune ?
oOo
E drept că există un preț ce trebuie plătit,
Oriunde ai alege că vrei să te fi dus;
Dar decât șenila rece a Estului băltit,
Mai bine acceptăm prețul cerut de către Apus.
oOo
Căci un trai mai bun și un strop de libertate
Ne oferă Europa, dar nu în mod automat;
Democrația e garantul, căci altfel nu se poate,
De vrem ca ăst popor să răsufle ușurat.
oOo
Și văd acuma Doamne cum ciocoii vechi și noi
Se adună ca șacalii, calcă-n picioare totul;
Și de poporul ăsta sleit, plin de nevoi,
Lor li se rupe ața și li se-ndoaie ciotul.
oOo
Văd cum democrația e furată pe față,
Și cu tupeu penal se face politichia;
Mai văd cum viitorul se-ntunecă și-ngheață,
Și aceiași nori negri revin în România.
oOo
Poporul cel suprem e lesne de înșelat,
Cei mulți ce nu gândesc se pot momi ușor;
Căci pentru o burtă plină, adesea cu rahat,
Renunță la speranțe și chiar la viitor.
oOo
Am vrut ca să am unde să mă pot ancora,
Într-o Românie europeană, nu plina de mizerie;
Dar văd cum visul celor aflați în diaspora,
Este ucis politic de criminali în serie.
oOo
Doamne, pentru ai mei bani și alții au sângerat,
Și au plătit prețul de a-mi fi stat în cale;
Și stiu că pentru asta m-am umplut de păcat,
Dar stau în fața Ta cerșindu-ți îndurare.
oOo
M-am întors în țară cu gândul prea curat,
Vreau ca să șterg rușinea și să reduc inflația;
Și vreau ca ordinarii ce adânc s-au înfruptat,
Să-și plătească factura și să achite consumația.
oOo
Vreau să reduc la zero pe neo-comuniști,
Să trec clasa politică prin ‘Furcile Caudine’;
Să scap țara de siniștri și nomenclaturiști,
Ca să poată răsări speranța de mai bine.
oOo
Ca să-mi plătesc păcatele adânci în fața Ta,
Pornesc propriul Jihad, de-i vrea să mă asculți;
Căci nu vreau pentru mine nimic, de-a pururea,
Ci vreau să fac un bine acelora ce-s mulți.
oOo
Vreau ca lumea să afle de a mea justiție,
Dar doresc ca să rămân erou necunoscut;
Să devin o legendă ca ‘ teroriștii de la revoluție ‘,
Istoria să mă judece, că am făcut tot ce am putut.
oOo
De aceea Doamne Dumnezeule, plin de milosteni,
Voi fi ultimul haiduc ce ia gâtu la ciocoi;
Ajută-mă ca pe Samson când i-a distrus pe filisteni,
Să las cale liberă în politică la oameni noi.
oOo
Vreau ca istoria contemporană să împreune
Chipurile celor ce prin jaf au ruinat o țară;
Să fac un album foto cu fețe și cu nume,
Ce au adus România la stadiul de ocară.
oOo
Voi fi cu sufletul împăcat, fără suspin și fără trac,
Nu mi-e teamă dacă voi muri alături de Berreta;
Dar fă să nu îmi tremure mâna când am să le fac,
Pe rând, la fiecare, câte o poză, cu luneta…
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Foarte real, trist dar de actualitate. Ai scris emotionant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucură faptul că te-a prins și genul acesta.
Sunt puțini cei care reușesc să-l evalueze la justa valoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E pe stilul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E păcat că mulți nu fac efortul să mai dea un clic pentru a ajunge la destinație.
Și, direct pe Facebook, nu pot publica poezia, din motive de cenzură abuzivă și greșit aplicată…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici o problemă pe google se poate găsi. Lucrurile sunt în dinamică cu internetul și in schimbare, va fi la liber. E nevoie de Răbdare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană