Așa se pare

Așa se pare, dar încă nimic nu este sigur,
Iar frigul ce mă arde întruna pe continent
Mă face să mă simt atât de gol și de singur,
Că a găsit o cale de a mă întrista permanent.

Simt că nu mai pot sufla de atâta tăgadă,
Și, ca niște faruri ninse și apoi înghețate,
Speranța lumii zace îngropată-n zăpadă,
Iar gurile pruncilor au rămas neînțărcate.

Pacea se risipește cu fiecare rafală de vânt,
Șenila de oțel rece a războiului se apropie,
Profetul fatalist ar trebui crezut pe cuvânt,
Căci natura umană va strivi ouăle de dropie.

Ne zbatem necontenit și fără perspectivă,
Ne vom cățăra ca să cădem de pe picioare,
Râvnim cu încăpățânare la o dulce colivă
Pentru a ne alege cu minimum, așa se pare.