HATERUL

Haterul s-a născut din umbra jilavă a brusturelui, de pe malul mocirlos al gârlei, direct în comment section. Cu placenta în trenduri și cordonul ombilical conectat la Wi-Fi.
S-a născut într-o zi fără soare, doar cu lună cu dinți. Când internetul mergea greu și curentul se scremea.
A răsărit din umbra tastaturii ca un gândac de bucătărie, ca molia din dulap: fluturându-și frustrările pe unde prinde semnal Wi-Fi.

Specia digitală care nu oferă lumină, ci doar împrăștie scântei este HATERUL – cronicarul frustrării, apostolul invidiei, teologul nimicului.

Nu poate trăi singur, fiindcă frigiderul lui e gol tot timpul. Astfel, chiar și când este ignorat, el se beșică de grija altora. Se vrea un etern oxiur în cur la ceilalți, un limbric cu abonament la locul de la geam al mațului gros.

El nu creează, fiindcă s-a născut steril. El nu apreciază, că-l roade invidia. El nu propune, că n-are cu ce.
Dar când începe el să te paraziteze comentând cu viteza unui crainic sportiv, ies sindicatele-n stradă și se oprește popa din lălăit, făcându-și cruce…

Dimineața, haterul este expert în educație. Spre amiază, specialist în economie globală. La prânz – nutriționist anti-gluten. În loc de siestă – critic de artă contemporană cu doctorat pe TikTok.
Seara? E filozoful apocaliptic al blogosferei, urlând în caps lock ca scelerații fără bilet, de la tribuna stadioanelor.

De fapt, ce îl corodează pe el pe interior, ca rugina pe exterior?
Că n-a ajuns viral. Că „alții n-au talent”, dar, misterios, tot pe ei îi urmărește. E spermatozoidul care spune că totul e fake, dar n-are curaj să fie real nici măcar cu sine.

La capitolul hobby-uri stă prost, dar compensează prin asiduitate: scrollat compulsiv, screenshot-uri și mesaje trimise doar prietenilor care îl aprobă.
Locuiește în bulele sociale în care toți ceilalți „se înșală”.

Și ce-l mână, de fapt, pe el în eterna trântă cu tastatura?
Nefericirea lui. Se detestă mai rău decât hârtia igienică. Iar fericirea altora e pentru el ca mujdeiul pentru vampiri: îl rănește profund la gingii, îl obligă să scuipe!

Vorbește despre „adevăruri” pe care doar el le cunoaște – probabil în vis, între două coșmaruri cu succesul altora.
E primul care scrie și ultimul care citește. Are mereu ceva de spus, niciodată ceva de adăugat…

Care este idealul lui, rânjit cu malițiozitate?
Să nu mai reușești. Să nu mai creezi. Să nu mai râzi. Să te îndoiești, să te oprești, să renunți.
Să devii la fel de gol ca o gaură în cașcaval. Ca el.

– Hei, hater-ule! Dacă nu poți fi fericit, încearcă măcar să fii… amuzant.
Că urâtul, fără haz, e ca olteanul fără praz!

Spre deosebire de tine, noi, toți ceilalți, n-avem timp de gura lumii, că suntem prea ocupați să trăim!

PS 1. HATERUL trăiește doar dacă îl bagi în seamă. Ignorat, devine ce-a fost dintotdeauna: o părere pierdută într-un ocean de content, un ecou care nu are impact.

PS 2. Așadar, creatorule de conținut: continuă! Dacă simți că ai ce spune, creează în ciuda zgomotului. Publică în ciuda fricii. Zâmbește în ciuda comentariilor.

Haterii nu schimbă lumea. Creatorii, da!