Balada corbului

Un cer albastru infinit, O stâncă și-un copac trăsnit. Pe o cracă, un corb rătăcit de mamă, Răscolit de vânt, În rest, doar cerul nesfârșit. oOo Stă înfipt acol’ de o vreme bună, Sclipind în noapte de la lună, Nu vrea să zboare nicidecum La vale, peste culmi, Stă cocoțat la deal de stână. oOo … Continuă să citești Balada corbului

Când moartea îmi va bate-n geam

Când moartea îmi va bate-n geam cu ramuri uscate de mălin, Voi fi deja-mpăcat cu sine, voi fi iertat în mod deplin ? oOo Când moartea îmi va bate-n geam spre un necunoscut destin, Voi şti s-ascult Calea Lactee, voi şti la cine să mă-nchin ? oOo Când moartea îmi va bate-n geam, voi simţi … Continuă să citești Când moartea îmi va bate-n geam

SE POATE ȘI MAI RĂU !

Trebuie să le mărturisesc fanilor că am fost plecat într-o vizită de lucru prelungită. În Iad. Da, da. La invitația expresă a Diavolului (care, între noi fie vorba, mă adoră, pentru simplul motiv că sunt român).Întunecimea Sa este fascinată de complexa cultură autodistructivă specifică populației ce viermuiește necontenit în spațiul apocrif Carpato-Danubiano-Pontic, încă de pe … Continuă să citești SE POATE ȘI MAI RĂU !

VILLIA

Sau cum ‘Trec Peste’ vacuumul tinerei generații, adevăratele talente. Recunosc că nu mă ocup cu vânătoarea de talente, (nici măcar cu vânătoarea în sine). Dar, la semnalizarea primită din partea unui prieten, care mi-a sugerat abordarea pe blog al unui fenomen artistic apărut recent în atenția publicului, fenomen care poartă numele de Iulia Vîlceanu (alias … Continuă să citești VILLIA