Salutări din Ucraina

ATENȚIE!
Urmează imagini și versuri cu un puternic impact emoțional!

Când urgia roșie s-a năpustit din est,
Ca un blestem, ca ciuma pământului,
Cuprinsă de nebunia tiranului funest,
Ce puteau să facă copiii legământului?

Muștele ne-au devenit gloanțe de foc,
Fluturii au dinți cu care mușcă din tine,
Prin țărâna ce te acoperă din loc în loc,
Viermii cei lacomi te caută pe sub ruine.

Moartea îți numără pașii în tranșeul de carne,
Copiii imploră-n genunchi, cu lacrimi de sânge,
Iadul te dizolvă-ncet în mâlul cu resturi umane;
Lumea ne-a uitat și nimenea nu ne mai plânge.

Dacă destinul așa va vrea, vom deveni fantoma
Ce va bântui de-a pururi pe cei ce ne-au anihilat.
Nu avem nimic de dat înapoi, nimic nu e aidoma
Libertății, nici chiar cu moartea să te fi împăcat.

Trupurile noastre îngrămădite până la cer, cer
Să triumfăm, împotriva terorii roșii dezlănțuite!
Am doar o viață, dar am mai multe morți să ofer:
E oferta noastră finală în paginile istoriei înroșite.

Son of the Dead Sun – The Iron Pulse | Dark Cinematic

Son of the Dead Sun – Death Notes – I learned not to return | Dark Cinematic

Son of the Dead Sun – Burn the Sky – The Final Offering | Dark Cinematic

Son of the Dead Sun – We Will Prevail – Apocalyptic Metal Ritual | Dark Cinematic

Son of the Dead Sun – The Quiet Burn — Judgment on the Wall of Tears | Dark Cinematic

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de Damblarin

Se zice că aș fi un fenomen încă neelucidat, dar în mod clar anticomunist. Cei care mă cunosc zâmbesc involuntar când mă întâlnesc, iar savanții mă studiază...

5 gânduri despre „Salutări din Ucraina”

    1. Câmpeanco, înțeleg: anul ăsta te-ai băgat serios la marinat și ai pus penelul în cui (Superblogul e industrie publicitară, nu literatură — să fim serioși). Practic, ai dat bir cu fugiții prin stațiuni balneoclimaterice, cu prosopul pe umăr și inspirația în cui.

      Ce nu pricep eu e legătura mistică dintre o „cură sabatică de tratament” și moartea pasiunii pentru scris. De când apele termale au devenit inhibitori de creativitate? Ideile se nasc din viață, nu din programul de hidroterapie. Iar viață, slavă Domnului, România oferă la discreție.

      Serios acum: ce te oprește să-ți pui experiențele pe blog? Nu știam că apele sulfuroase șterg neuronii creativi. În afară de scuza — elegant formulată, ce-i drept — că „băile sunt de vină”… Băi, Campy… chiar așa, ne crezi pe toți neîmbăiați? Păi se poate?

      Și ca să fie complet ironic: tu ai fost cea care m-a rugat să nu renunț la scris. Iar acum? Ai abandonat condeiul pentru șezlong. Deci nu ai cum să fii pe valuri mari. Fiindcă ele nu există-n piscine. Doar dacă nu te apuci tu să le stârnești cu penița… 😉

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Nu știu ce am. Nu îmi mai vine să scriu deloc, chiar deloc, nu pentru că nu aș avea inspirație, ci pur și simplu pentru că nu mai simt chemarea. Aștept SuperBlogul ca pe o obligație care, poate, mă va urni din loc. Am senzația că mi-am atins scopul. Altădată mă străduiam să scriu tot mai bine, să public articole surprinzătoare, comice, să intru în dialoguri; acum simt că am epuizat tot ce aveam de oferit în materie de scris. Nu sunt plecată. Eu sunt acasă. Lucrez cu plăcere, sunt bine cu familia, doar de scris nu mai vreau să scriu. Deocamdată.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mie îmi sună a depresie cronică, pe fondul unui burnout, pe care te străduiești să le ignori… Nu te forța să scrii din obligație.

        Dacă scrisul a devenit pentru tine o povară, în loc să fie o supapă de refulare cu efect profilactic, atunci nu insista.

        Încearcă să identifici mai întâi cauzele crizei personale și să le remediezi. Pe urmă, dacă scrisul ți-a fost cu adevărat un amant și nu un șef, se va întoarce singur la tine…

        Așteaptă-l cu răbdare!

        Apreciat de 1 persoană

      3. Realmente ești un om super draguț. De fapt cel mai draguț din toată Blogosfera. Dar eu sunt foarte bine, m-am odihnit în vacanță iar acum nu sunt foarte încărcată cu serviciul sau cu activitățile mele legate de vânzările online. Deci sunt lejeră. Scrisul pentru mine este necesar. Eu trebuie să scriu emailuri, oferte, reclame nu literatură că nu am eu treaba cu ea, eu scriu din obligație. Pe blog scriu doar chestii ușoare din plăcere dar acum fac o pauză mică. Revin o dată cu primăvara. Sau când cântă cucul.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu