El Kebab

La Pașa vine un gagiu slab :

– Sunt Pașă neam de pinguin,

Un cocalar din Bolintin,

Și am plecat de unde vin,

Ca ție să mă-nchin…da, n-ai ceva kebab ?

 

 

Sunt ‘rapidist’ cum e firesc,

Scandalagiu, că nu glumesc.

Dar nu vreau să ne țigănim ,

Înalta Poartă n-o ciordim ;

Ți-o jur : Să-nebunesc !

 

 

Îl iau și pe Alah de mână,

De-mi ceri să las de voie bună

Pe mamă, tată, frate și vecin …

Las pe Devla cel creștin și Mahomed pe loc devin.

Da dă-mi ceva, să bag la splină !

 

 

Eu să muncesc ? Așa ceva nu să iezistă !

Dar vreau să știi că viața-i tristă

De ești  un fraier de rumân.

Cu minim pe economie să rămân,

Și cu pensia ascunsă în batistă ?

 

 

Am făcut trafic cu mașini, trafic cu cărnuri vii,

Cu motorină, droguri, și chiar bijuterii.

Da cu ce n-am făcut ?  Deci poți conta pe mine

De vrei să trafichezi, așa cum se cuvine ;

Copii pentru cerșit sau…blonde maronii.

 

 

Am trăit o vreme bine, chiar și în pușcărie.

Le era milă de noi, cică furăm din nevolnicie.

Dar noi trăiam din furăciuni cum trăiau împărații,

Și am făcut vile din cerșit, așa cum n-aveau alții.

Că Europa-i umanistă și-i tare grijulie.

 

 

Am colindat în lung și-n lat tot continentu ;

Toți mă cunoaște și mă strigă ‘Condimentu’.

Am 40 de expulzări și uite că nu tac:

M-au pus francejii p-avion, mai des ca pe Chirac,

Când mi-au descoperit talentu.

 

 

Eu doar storceam de acordeon…

La spanioli prin buzunare le băgăm una de bonton.

M-a expulzat peste hotare în modul cel mai odios,

Cântându-mi cam afon, dar tare, „Vaia con Dios”,

Un ofițer, la saxofon.

 

 

Chiar și pe fițoșii de engleji i-am ars,

Cu somnifere-n cafele și caramele cu vinars.

Și după ce i-am golit de visterie

M-au mototolit în pușcărie,

Că mă ginise Prințul Charles.

 

 

Cu o mână fredonam la mandolină,

(Cealaltă o ascundeam, că era plină):

„Trabajo no, da samba si”, în centru, la statuie.

Portughezii în plină zi m-au săltat ca pe o râie,

Că cică puțeam a slănină.

 

 

Angela Merkel s-a jurat că aplică austeritatea,

De mă mai prinde încă o dat’ la violat proprietatea .

Și din Germania rasistă, cea plină ochi de kurzi,

Am ieșit ca un rahat, (te rog ca să mă scuzi)…

Mi-au confiscat țambalu ce-l primisem de la tata.

 

 

În Elveția am boierit-o prin biserici cu igrasie,

La lustruit bijuterii și la stors banii din cutie.

O țară de moșnegi cu bani prea mulți în portofele,

Cu cardurile fel de fel și PIN-ul scris pe bilețele,

I-am ușurat de mărunțiș, la marea meserie.

 

 

Și la Bruxel a fost mișto, acolo în ‘Grand Plas’,

Să îi șparlești pe turiștii ce fac câte-un popas.

Sau la furat ‘ciocolata’ celor ce fac poze

Statuilor din bronz masiv ornamentate-n roze;

Și apoi să le vezi moaca, rămăși fără de glas …

 

 

– O Pașă, mare ești, și bun și milostiv !

Eu sunt un interetnic,  ajuns acum captiv.

Sunt interzis în Europa și-s căutat de Interpol,

Nu mai pot face trafic, să nu mă dau de gol.

Pot trece doar Balcanii, dar ce…mă crezi naiv ?

 

 

Că aicea, în Balcani, după cum prea bine o știm,

Nu mai e loc pe piață, e deja supraplin.

Nu că voi a mă plânge, dar nu prea ai ce…face,

Că lumea e săracă, șade des la umbră și…pace.

Nu le place să muncească, e un alt soi de pinguin.

 

 

De în Țara Românească ‘om ajunge noi majoritari,

Te-om vota ca Buli-Pașă, cu o mie de armăsari;

Șatra-n pașalîc schimbăm la a ta poruncă;

De nu vor vrea rumânii, ca valul să se ducă.

Deja la Pro TV îi dominăm, că suntem mai șucari.

 

 

Bucureștiul l-am cucerit plecând din Bolintin,

Cu unu ca Vanghelie și altu ca Mădălin.

Când om fi a ta oaste de ieniceri șmengloși,

Cu mustățile negre, cu budigăi soioși,

Atuncea Rromania a ta va fi deplin !

 

 

Din Ferentari spre alte zări și chiar din Rahova,

Vom ridica o semilună să moară Prahova.

E un Mizil ca să Urlați: – „BăiCoi, din Cocoșești;

Nu stați Adunați după Bușteni și vă faceți că Ploiești ;

Acum noi suntem la putere, comentează careva ?”

 

 

O,  numa tu Slăvite, ne poți aduce iar,

La vremile de glorii, cu tichii de mărgăritar;

Să ne unești aici din intreaga Europă,

Să-ți faci un scut puternic din lumea interlopă,

Ca să tremure Occidentul de neamul bișnițar.

 

 

Ca o furtună, ridică Orientul din nisipurile mute,

Ca să stea și mandea ascuns printre redute.

Să nu mai fiu eu hoțul într-o lume a celor ‘drepți’

‘Civilizație’ ce înrobește milioane de vieți,

Și calcă în picioare tot ce nu poate corupe.

 

 

Și să se ducă vestea de aici în întreaga lume,

Că avem alternativa ‘capitalismului minune’;

Că ‘cererea și oferta’ e o treabă de sictir,

Mai bine ieși ca tară să pui la alții bir.

Iar tu s-o freci la rece, până ce face spume.

 

 

Să-i amintim la Vestul cel mândru de progres,

Că ale noastre neamuri din Asia au purces,

Că au venit de acol’ cu străvechea cultură

Să nu se ostenească, de vor să bage-n gură,

Să nu le pese de ceea ce aici numesc ‘ales’.

 

 

[Problemele fierbinți în zilele cu soare ți le rezolvă umbra !]

Așa ne-au spus strămoșii că-i învățase tundra.

Nu să fii sclav la unu, muncindu-i zi-lumină,

Pentru un sac de grâne și-o tablă de slănină,

Sau pentru o jumeară, (așa cum vine vorba).

 

 

Dacă avem în sânge o cultură așa de mare,

De ce să ne ‘integrăm’ în ceva ce ne doare ?

No, spune-mi tu, o Pașă, de ce vrea Europa

Să mergem noi la școală, și să muncim cu cota ?

Să mor dacă-nțeleg…eu cred că habar n-are.

 

 

În juru-ți de privești, ai totu, întotdeauna,

Și tot ce vede ochiul vrea să cuprindă mâna;

Doar să belești binoclu și să fii atent,

Să nu te vadă nimeni, că de aia ai talent.

În rest, se zbată alții…să curețe fântâna…

 

 

Așa a mers de veacuri, de ce să schimb sistemu ?

Că de nu curge, pică, și tot nu-mi moare neamu.

Dar vreau să știi, o Pașă, că acu mi s-a înfundat ;

Nu mai ține vrăjeala, m-au cam împresurat,

Și cred că tura asta, chiar îmi vor opri trenu.

 

 

Ascunde-mă Mărite, și-ți voi sluji o viață,

Te-oi învăța la trucuri ce doar puțini învață ;

Când vei vedea dușmanii că-ncearcă să te prindă,

Iar tu vei fi mai ager, precum o mâță-n tindă,

Vei știi în ziua aceea, că eu ți-am dat povață.

 

 

– Allah akbar ! o spun acuma, dar o zic cu amar,

Mă jur pe ce am eu mai sfânt inclus în  inventar ;

Că de m-ajuți Slăvite, îți voi aduce-n Paradis,

Cele mai virgine fete, cu pedigree, gratis,

Și room-service la pat, în baldachinul de cleștar.

 

 

Aici se-ncheie povestea mea Sultane,

Poți să mă scapi, sau să mă tai salame.

Povestea unui neam ce nu o să sfârșească;

Călătorind prin lume continuă să cerșească,

Dar suntem totuși liberi, afară din canoane.

 

 

Apropo, dă-mi dacă ai, ceva bănuți, peșin;

Că o să ți-i dau ‘napoi, mă blastăm: – Să leșin !

Că m-au golit la vamă, aici, în Instambul,

Au zis că pentru o vizită ei mi-au lăsat destul;

Sunt fugărit de vestici, și viața mea-i un chin…

Damblarin