Chiar de dincolo de buza ciobita-n timp, rece si grea, a criptei voievodale, Ce zace adanc ingropata de blestem si uitata sub bantuitele ruini medievale, Trimit un gand de vita nobila, dulceago - dureros, ca o muscatura de vampir , Pentru prietenii mei absenti, strigoii cu inimi strapunse si in cautare de delir.     Acum … Continuă să citești Prince of Transylvania

  I’m a cruel criminal that is killing time, I’ve hidden in my old Bible a small gun; I fight for a better world that is not mine, And I hope for a better life, not on the run.

  I will not surrender until I am done, I'll keep on getting up after each fall, Because in this fight I'm the only one, Because in this life I've gave it all.

I’m a bad man on the wrong side of the pray, I used my evil ways to serve The Greater Good; But, in the brightest hour of my darkest day, Oh Lord, don't let me die misunderstood. Damblarin  

  I met once an howling woman in a bay, She was like howling to the moon; In plain daylight, hourly, day after day, Good God! from morning to the noon.     She was a real psycho badass menace, Loving the beasts that she understand; Could kill you only through her stress, Before you … Continuă să citești Howling Woman

Din aburii-n clocot ai sordidei Krematoria Năvălii în galop cu turbare și-n spume de foc, Knoo’ngak Mogulul Negru, teroarea-n mișcare; Să vâneze cu sete și patimă sufletele paria, Să-i adune pe toți copiii Terrei Nova la un loc, Ca să-i scufunde de vii în Ug’Ra,Veșnica Uitare.    

Era fiu de Anak’chy, Zeu de pe planeta Nubiru, Născut dintr-o harpie bătrână ce nu a fost iubită, Și călărea Leviatanul ce sorbea numai smoală; Avea șaua din cranii și doar în sânge-și lua biru, In loc de inimă avea o gaură ce șuiera știrbită, Iar în urma lui rămânea pământul ars de boală.

  Prin praful stelar stârnit de hoarda demonică Apăru o siluetă-n armură sclipind, ca din neant, Ce purta în mâna dreaptă un paloș de gheață; Era Druidul, Justițiarul Galactic din Quantică, Și avea pe lamă pecetea cu cap de mort de diamant, Care îi dădea puterea să curme orice formă de viață.    

  -Mogulule, eliberează-i pe sărmani! tună Druidul, Nu mi-e frică de tine, de Demiurg, de nimeni și de tot, Strigă Knoo’ngak cu foc, cuprins de grea turbare; -De nu, te vei prăbuși-n mii de bucăți de lut, ca zidul! Fac ce fac că-mi place, că vreau și fiindcă pot, Și nu e chip să mi te împotrivești pe a mea cărare.

    Păcatul lor e mare! Sufletele lor sunt ale mele! lătră Mogulul, -Sunt ființe slabe, biruite de păcat, ce abia stau pe picioare! Eu nu sunt îndurare, nici dragoste, doar justiție de barbar!; -Iar eu voi fi tocmai îndurarea ce ție îți va tempera zelul, Eu sunt a umanoizilor captivi singura speranță de salvare, Deci, vei pieri în flăcările de gheață ale Abisului din Tartar...   Damblarin