STATISTICĂ ÎNGRIJORĂTOARE

Un român din doi nu resimte mândrie națională în acest moment, iar nouă români din zece îi percep pe cei din jurul lor ca având mai degrabă o stare generală de iritare și oboseală, indică studiu realizat de Reveal Marketing Research, o companie de cercetare de piață. (conform digi24.ro)

Îngrijorarea nu rezidă din faptul că 50% e procentul real al românilor care nu sunt mândri că s-au născut români ( fără ca nimeni să-i întrebe și pe ei dacă vor sau nu să se nască români).
A fost doar: ‘- Ghinion !’ (cum ar zice Iohannis).

Aceștia sunt românii care au constatat că suveranismul are proprietăți terapeutice. Fiindcă au gustat o dată din el, pe vremea lui Ceaușescu și s-au lecuit pe viață.

Îngrijorarea rezidă însă din faptul că ceilalți 50%, care se autoplasează de la foarte mândri în sus, dezvăluie procentul la care a ajuns mișcarea suveranistă în calculul electoral.

Pentru că, nu e așa, nu poți fi suveranist dacă nu ești mai întâi super mândru că ești român, până la dacopatie.

Ăia cu ‘Fie pâinea cât de rea, tot o mănâncă careva, de-ar fi Statul să le-o dea’.

Și care vor să se întoarcă pe vremea când toată lumea fura de la locul de muncă sau din lanurile C.A.P-urilor. Iar când spun toată lumea nu mă refer la Globalism, ca formă de organizare mondială. Ci la globalismul românesc. La căruța trasă de o gloabă.

Pe vremea când poporului îi ieșeau ochii din orbite, fiindcă mergea pe schiuri. La deal, nu la vale. Și pe iarbă, nu pe zăpadă. Fiindcă poporul suveran avea la rândul lui pe unul și mai suveran, care dorea să-l țină ocupat și extenuat, ca să nu-i ardă de comparații cu popoarele care nu erau la fel de suverane ca și el.

În suveranismul ceaușist, individul era egal cu persoana. În sărăcie, mizerie, lipsa perspectivelor unei vieți decente și a viselor de libertate și prosperitate. Nu conta că făceai avioane sau bomboane. Economia centralizată, de stat, dădea și inginerului din aviație și celui care punea rahatu pe băț, cam același salar. Meritocrația era un concept occidental, considerat inamic al poporului.

Cel mai cunoscut principiu al societății comuniste suveraniste ‘ideale’ era: „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”. Numai că nu prea erau recunoscute oficial ‘capacitățile’ individuale, ci doar capacitățile de producție. Iar în ceea ce privește nevoile, cotizai 30 de ani dintr-un salar de mizerie, ca apoi, când aveai suma totală, să îți cumperi produsul. De care mai apucai probabil să te bucuri 5 ani. Fiindcă de pe la 60, 65 de ani, îți expira termenul de garanție și predai bocancii de timpuriu. La fel cum continuă să fie și acum realitatea simplului cetățean din Rusia.

Dezarmant pentru cei care au trăit pe vremea suveranismului comunist este faptul că după ce unii și-au sacrificat viața ca să ofere copiiilor lor o viață mai bună, copiii lor, dar în special nepoții lor, au ajuns analfabeți funcționali. Incapabili să sesizeze propaganda toxică de pe rețelele de socializare, dar capabili să voteze întoarcerea la acele vremuri, pe care nici măcar nu le-au trăit personal. Doar pentru că cineva ‘le zice frumos’ pe TikTok…

Întrebare stimulatoare de bilă, cea izvorâtoare a mirului gastric:
Ce este mai îngrijorător: un viitor din trecut sau trecutul pe post de viitor ?