FLOARE LA URECHE

Se zice că plantele cresc pe stânci acolo unde găsesc un gram de țărână acumulată în timp prin crăpături, de la praful adus de vânt. Nimic surprinzător: natura nu are pretenții, ea crește oriunde, chiar și în asfalt, în timp ce noi, în schimb, nu reușim să creștem nivelul nici în condiții de seră cu irigare automată și îngrășământ din PNRR.

Nu mai puțin adevărat este că floarea la ureche crește doar la cei care nu se spală după urechi suficient de mult timp, cât să-i dea posibilitatea florii să prindă rădăcini. Specialiștii spun că ar fi nevoie de cel puțin trei luni de neglijență urecheală, preferabil într-un mediu liniștit, unde sunetele intră, dar igiena nu. Alții, mai radicali, spun că e suficient să asculți zilnic sfaturile binevoitoare ale rudelor, vecinilor și experților de la televizor. Umezeala pasiv-agresivă a opiniilor nesolicitate face minuni pentru fotosinteza zvonistică.

Sigur, cu cât urechea este mai clăpăugă, cu atât floarea la ureche crește mai vârtos, fiindcă are spațiu. Biologii au observat că urechile clăpăuge acționează ca niște sere naturale: prind lumina, ploaia și bârfele trecătorilor în mod optim, încurajând crearea unui microclimat ideal pentru buruienile mentale.

La oamenii cu urechile lipite de cap, florile apar mai rar, fiindcă nu au loc să respire. E o tragedie botanică, dar și o binecuvântare socială.

Floarea la ureche este o specie de plantă ierbivoră perenă, cu bulbită, din familia Dilimandros. O familie botanică extrem de figurantă, renumită pentru plantele care par utile, dar nu sunt. Rudă apropiată cu buruiana Miscuzi, care crește spontan ori de câte ori cineva întârzie, și cu Lingușila Obedientiss, care înflorește în preajma șefilor și a altor tipuri de autoritate. E o plantă perenă, cu bulb, care pare utilă, dar nu e bună de nimic – exact ca majoritatea rapoartelor de progres guvernamentale.

Dar această frumusețe naturală produce și efecte secundare. În primul rând, persoana afectată începe să audă selectiv. Nu e ceva grav, doar că timpanul, cohleea, canalele semicirculare, labirintul osos, trompa lui Eustachio și ciocanul care bate-n nicovală, ca să priceapă scărița din urechea internă, ajung înfundate de un praf foarte fertil, prielnic florilor, dar neprielnic echilibrului personal. Atât fizic, cât și psihic. Mai ales psihic. La un moment dat, persoana începe să se clatine nu doar pe stradă, ci și în opinii.

Astfel, persoana afectată de petalele din urechi va ajunge să aibă dificultăți în a aprecia realitatea. Părându-i-se că totul e floare la ureche, va trata problemele vieții cu o relaxare demnă de o plantație tropicală. Rate bancare, relații toxice, joburi care cer „doar 14 ore pe zi și entuziasm”… Toate i se par simple, fiindcă are petale pe creier. Și pentru că încrede­rea pe care i-o dă cerumenul din urechi (pe care îl consideră panaceu universal, superglue emoțional și uneori balsam de buze) este complet nejustificată. Ceea ce poate fi cel mult doar un pleonasm…

Una dintre manifestările avansate este senzația persistentă că lumea complotează ca persoanei să-i meargă bine. E o patologie rară, întâlnită la indivizi care cred că „universul le trimite semne”, când, de fapt, universul trimite doar explozii solare, comete, asteroizi și radiații gamma.

De câte ori veți auzi pe cineva afirmând că o anumită treabă este floare la ureche, nu judecați persoana respectivă după petalele din urechi. Fiindcă această persoană nu poate să și le admire. Nu și-a văzut spațiul de după propriile urechi încă din copilărie. Nu e conștientă că a înflorit deodată cu realitatea pe care o înflorește în descrieri. Ea merge prin viață convinsă că este înzestrată cu înțelepciune vegetală, în timp ce restul lumii vede doar un ghiveci ambulant.

Unii oameni chiar încearcă să ajute astfel de persoane: le oferă sfaturi, ghivece, abonamente la coafor sau, în cazurile extreme, foarfeci pentru gard viu. Degeaba. Florile la ureche cresc doar în lipsa maturității, iar maturitatea nu e disponibilă nici la promoție, nici la farmacie, nici la vot.

La urma urmei, fiți și voi mai îngăduitori. Folclorul înflorește realitatea istorică, rapoartele oficiale se înfloresc obligatoriu. Trăim într-o lume în care toți ne înflorim viețile pe rețele sociale până ajungem live-uri cu filtru „optimism terminal”.

Persoana de tip „floare la ureche” nu e proastă. Persoana de tipul ‘floare la ureche’ este doar o persoană sensibilă la frumos, care a ajuns plantă în timp ce încerca să-și facă curaj ca să-și revină din burnout.