GREENLAND LOTTERY

Ați auzit că Trump vrea să schieze în Groenlanda? Da, cu tot cu armata americană.

De ce tocmai acolo? Groenlanda e bogată în resurse minerale. Așadar, americanii vor avea asigurată gheața pentru whisky peste o mie de ani de acum încolo.

Păi ce, credeți că, dacă pur și simplu e mai mare și mai tare decât Danemarca, nu-și poate permite să construiască un iglu din gheață pe care să scrie: „White House from american ICE (Immigration and Customs Enforcement)”?

Sigur, la început o să se prefacă că vrea să cumpere Groenlanda. Dar, până la urmă, o va anexa. Fiindcă e mai ieftin.

Apoi o să le dea green carduri groenlandezilor, pentru a avea drept de ședere pe teritoriul celui mai verde dintre cele 51 de state americane – Greenland USA (Uniunea Sovietică Aialaltă).

Și o să le vândă apoi frigidere americane. Ca să se poată încălzi în ele.

Urșii polari groenlandezi o să cerșească gumă de mestecat de la turiștii americani, fiindcă s-au săturat de atâta untură de focă. Și o să poarte șepci de baseball inscripționate cu textul: „Trump is the New Polar Beer”.
Vor fi recalificați. Unii, în influenceri polari; alții, ca instructori profesioniști de schi pe pârtie; alții, în agenți de pază la baze secrete care nu există, dar costă miliarde.

Cea mai mare insulă de gheață de pe planetă va face America mai mare. Iar Europa, mai mică. Europa? Păi cui o să se plângă? Rușilor? Chinezilor? Nici canadienii nu o să se bage, după ce vor ajunge să fie înconjurați de teritorii americane.

Dar Europa are, totuși, un as secret în mânecă: pe sine. Dacă se va transforma într-o entitate federală, de tipul Statelor Unite ale Europei, nu va mai fi atât de dependentă de ce crede Trump despre ea. Doar că, deocamdată, cancerul numit naționalism sau suveranism o ține divizată și o împiedică să-și atingă potențialul real.

După ce lumea se va obișnui cu ideea, Trump va explica calm că Groenlanda n-a fost niciodată ocupată. A fost doar „optimizată”. Ca un telefon vechi căruia i s-a schimbat bateria, ecranul, memoria și proprietarul, dar care, tehnic vorbind, e același telefon. Doar că acum sună mai tare.

Acesta este principiul de bază al geopoliticii moderne: când strigi suficient de tare că ești salvatorul, nimeni nu mai întreabă cine trebuie salvat și de la ce.

Va urma etapa de creare a unui nou brand polar de țară: localnicii vor primi pașapoarte americane cu termen de valabilitate nelimitat și instrucțiuni clare — zâmbește, consumă și mulțumește: Thank you so very good!
Imnul Groenlandei va fi remixat într-o variantă bipolară, cu fundal sonor de muzică country și acompaniament de muzicuțe din drone.

Groenlanda va deveni laboratorul suprem al democrației criogenate. Votul se va introduce nu într-o urnă, ci într-o ladă frigorifică, iar libertatea de exprimare va deveni glaciară.

Ghețarii vor primi nume de generali, iar fisurile din gheață vor fi redenumite „Trumpywood Walk of Fame”. Nimic nu se pierde, totul se monetizează. Inclusiv frigul, care va fi exportat simbolic în țările prea călduțe ideologic.

Presa va fi liberă. Atât de liberă încât va putea spune exact ce trebuie, când trebuie. Titlurile vor curge natural: „Localnicii sunt încântați”, „Democrația se conservă la rece ca niciodată”, „Gheața a cerut singură să fie – Red, White, and Blue” (culorile steagului american).

După anexare, primul lucru pe care îl va face Trump va fi să redenumească punctele cardinale. Nordul va deveni „Sus”, Sudul „Jos”, iar Estul și Vestul vor fi suspendate temporar, până când Pentagonul va decide încotro vor bate vânturile autocrației americane. Că de democrație nu mai poate fi vorba.

Fiecare iglu va primi câte un steag, două camere de supraveghere și un formular de feedback. Dacă nu ești mulțumit de ocupație, bifezi căsuța „Very dissatisfied” și aștepți liniștit până ți se explică de ce greșești.

Școlile groenlandeze vor preda istoria în variantă scurtă: lumea a fost descoperită, apoi perfecționată. Tot ce a existat înainte a fost varianta beta. Copiii vor învăța alfabetul astfel: A de la America, B de la Baze militare, C de la cel de al 52-lea stat american — Canada.

Alegerile vor fi libere, corecte și cu rezultatul știut dinainte. Suspansul va fi eliminat, ca să nu streseze electoratul polar, deja sensibil la schimbări bruște de temperatură și regim politic.

Pinguinii nu există în Groenlanda, oricât a insistat Trump să joace golf cu ei. Focile, însă, vor beneficia de reconversie profesională: unele vor deveni mascote, altele subiecte de studii despre „impactul inevitabil al progresului”.

Cine va îndrăzni să întrebe „de ce?” va primi un răspuns matur și responsabil: „pentru securitate”. Dacă mai insistă, „pentru stabilitate”. Dacă nu tace, „pentru că așa e lumea, na!”.

Europa va privi totul de pe margine, cu atenție și îngrijorare obosită. Va convoca summituri, va emite avertismente profunde și va constata, cu gravitate academică, că realitatea a luat-o înaintea regulamentelor.

Va trimite scrisori lungi, pline de apostrofări și virgule. Va primi răspunsuri scurte, pline de acronime și portavioane. Dialogul va fi deschis, dar unidirecțional, ca un tunel săpat doar dintr-o parte.

Canada va tuși politicos, apoi va tăcea. E greu să protestezi când vecinul îți mută gardul în fiecare noapte, spunând că e pentru siguranța ta.

ONU va convoca o ședință de urgență. Va dura mult, va costa enorm și va produce un document final perfect echilibrat: nimeni n-are dreptate, dar cineva are portavioane. Aplauze moderate, traduse simultan.

Între timp, pe glob, alte țări vor lua notițe. Unele vor încerca același lucru la scară mai mică: o insulă aici, un deșert acolo, o „zonă de interes” care apare brusc pe Google Maps. Pentru că exemplul e molipsitor, mai ales când funcționează.

Iar cetățeanul global va ofta și va da scroll. Va fi indignat exact trei secunde, apoi va căuta ceva mai interesant. O pisică. O reducere. Un scandal mai nou. Lumea nu se prăbușește, doar se rearanjează.

La final, când gheața va continua să se topească iar Groenlanda se va fi dus pe gheața sâmbetei, Trump va ridica din umeri. Nu e vina nimănui. Nu există tâmpenia aia numită încălzire globală. E doar piața liberă a climei.

Iar restul lumii va privi spectacolul cu popcorn congelat, întrebându-se dacă nu cumva asta e noua ordine mondială: una în care realitatea e flexibilă, adevărul e negociabil, iar hărțile sunt doar sugestii.

„Peste vreo sută de ani groenlandezii o să-mi mulțumească că i-am făcut americani. Sper să nu uit până atunci”… zise Trump, privindu-se-n oglindă, după care a tras apa la veceu.

Restul e… loterie.

---